despre cădere

cazut pe ganduri

„eu zic să mai cădem din când în când pe gânduri, să vedem ne doare sau nu?”

(rm13)

despre tăcere

tacere

„Tăcerea poate fi in egală măsură un semn de inteligență sau prostie. Numai vorbirea e aceea care poate dezlega misterul.”

(rm13)

despre paravan …

„aroganța – un bun paravan al incompetenței” 

aroganta

 

 

 

 

 

 

(rm13)

Despre una, despre alta …

idiot-smiley

Dacă prostia nu doare, mârlănia e  chiar euforică. Ce au în comun? –  Starea de Nespirit”

(rm13)

Stelele nu …

Stelele nu cad, ci doar iuțesc uneori pasul ca să ne atragă atenția!

stingere

Stelele nu se sting, ci doar privind prea mult către ele ni se încețoșează nouă privirea!

(rm13)

dragoste bâlbâită

dragoste bâlbâită

ce te bâlbâi, bâlbâit-o?

lasă bâlba-n bâlbâială

și așează-mi-te-n  poală,

cald surâde-mi, gângăvit-o.

gura-ți plină ca cireașa

ține-o-n vrajă ferecată,

lin spre mine aplecată,

s-o adulmec. parfumata!

fă-te-ncoa și taci o clipă,

să-ți ascult cum inimioara

bate-n ritmuri ca vioara

săltăreață-n matca-i mică.

dă-te-ncoa, să mă arunc

în cascada-ți din privire,

cristalină plăsmuire,

drăgălașă ca un prunc.

ce te bâlbâi, bâlbâit-o ?

cată-ncoa și dă-mi crezare,

suflu-mi făr’ de tine moare,

ia-mă-n brațe, gângăvit-o!

ce tot bâlbâi, bâlbâite?

bâlba-ți bâlbă bâlbâind,

să-nțeleg că gângăvind

către mine-arunci versete?

gându-i dulce-n bâlbâială,

bâlba-ți stih ades a fost.

amu’ taci, că-i făr’ de  rost,

taci și ia-mă-n a ta poală!

vin’ de gust-a mele buze

și te-afundă-n ochii mei,

nurii mei de-or fi ai tăi

îți vor fi tainice muze.

într-o clipă au dispărut

bâlbâit și gângăvită,

ea e-acum a lui iubită

el e-acum al ei iubit.

 

(ricamihai13)

Rugă de stingere

Some light in the forest

Stinge-mă Doamne când nu mai știu să ard,

Când sunt doar umbră făr-a lumina,

Când murmur sunt, dar nu mai pot cânta.

Când sunt doar mâl, pierdută marea mea.

*

Trece-mă Doamne puntea când socoți,

Dar nu uita: voiesc a mă socoate

Când umbra-mi încă are vreo doi coți

Și mintea-mi încă cerne-n claritate.

*

Când încă trupu-mi nu e o povară,

Și traiu-mi încă nu e păgubos,

Purtarea-mi nu ajunge de ocară,

Cugetu-mi încă e evlavios.

*

Pierdut să fiu în palide-amintiri,

Tărzii iviri pe coama unor vise

Ce grabnic dispărea-vor în luciri.

Nu voi s-aprind mâhniri din vreascuri stinse.

*

Când jaru-i isprăvit, rog spulberă-mi cenușa

Pe cele praguri dragi ce Tu le știi.

Mă voi lipi de tălpi când s-o deschide ușa,

Voi însoți în taină ce-n viața eu iubii.

(ricamihai13)

Previous Older Entries

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 336 de alți urmăritori