Colibri – esențele tari se țin în recipiente mici

pasărea colibri

Pasărea muscă sau Colibri, curiozități:

  • este una dintre cele mai mici specii de păsări din lume şi singura care poate zbura înapoi,
  • cea mai mică pasăre colibri cântărește doar 1,8gr,
  • dimensiunile sunt de la 6cm până la 12cm,
  • poate să bată din aripi de 80 de ori pe secundă, zburând cu viteze de până la 56 kilometri pe oră, iar inima sa bate mai mult de 1200 de ori pe minut,
  • mănâncă zilnic o cantitate echivalentă cu jumătate din greutatea proprie şi bea o cantitate de lichid ce reprezintă de 8 ori greutatea sa,
  • limba, de formă tubulară, soarbe nectarul de cel puţin 13 ori pe secundă,
  • poate fi și agresivă pentru a-și apăra teritoriul atacând păsări mai mari decât ea,
  • este o pasăre curioasă fiind atrasă de culoarea roșie.

colibri

Colibri sau Pasărea muscă, simbolism:

  • la azteci, sufletele războinicilor răpuși coboară iar pe pământ sub formă de colibri sau de fluturi,
  • de asemenea se considera că pasărea colibri este cea care produce căldura solară,
  • într-un mit al indienilor hopi din Arizona – indieni înrudiți cel puțin în plan lingvistic cu aztecii – pasărea colibri apare ca un erou mediator care salvează omenirea de foamete intervenind pe lângă zeul germinării și al creșterii plantelor,
  • pentru indienii tukano din Columbia, colibri sau pasărea muscă, despre care se presupune că face amor cu florile, reprezintă virilitatea,
  • de asemenea în Brazilia i se spune pasărea pupă-floare.

Pasărea Colibri

Anunțuri

Pepenele roșu, ce știm și ce nu știm

Zilele acestea pepenele roșu nu lipsește de pe masa românilor. Savurăm miezul dulce și cei mai mulți dintre noi aruncăm semințele .

În Vietnam spre exemplu, semințele pepenelui roșu nu se aruncă. De ce? Abundența semințelor la pepene îl face pe acesta să reprezinte un simbol al fecundității, motiv pentru care în această țară semințele de pepene se oferă la nuntă mireselor tinere pentru a fi prolifice. Așadar am descoperit partea simbolică a pepenelui.

Nici la noi nu ar trebui aruncate, deoarece semințele de pepene roșu sunt foarte bune pentru rinichi. Deci dacă medicul recomandă cura de pepene pentru spălarea rinichilor poate ar fi bine să luăm în calcul și cura de semințe de pepene.

pepene 4

Ele conţin zinc, fier, omega 6, proteine şi fibre care se absorb uşor. Pe lângă efectul antioxidant, seminţele consumate ca atare sunt diuretice şi protejează împotriva pietrelor la rinichi. Mai mult, seminţele au cea mai mare concentraţie de licopen comparativ cu oricare altă legumă sau alt fruct proaspăt prevenind astfel infarctul miocardic. Seminţele de pepene mai conţin seleniu, grăsimi esenţiale şi vitamina E, care luptă împotriva radicalilor liberi.

Dar efectele benefice ale semințelor de pepene nu sunt doar acestea, dacă vreți să știți mai multe continuarea aici.

Am făcut deci cunoștință atât cu latura simbolică dar și cu cea curativă a pepenelui.

Bine, ar mai fi și partea artistică dar aici lăsăm imaginile să vorbească.

pepene 1

pepene 2

pepene 3

Nu pot decât să vă urez : Poftă bună la pepene roșu și la semințele sale 🙂 !

Credeați că știți totul despre fasole? Poate că nu …

Ce știm cu toții:

– Fasolea (Phaseolus vulgaris) este o plantă leguminoasă agățătoare anuală care este originară din America și este întrebuințată în bucătărie. De la fasole se pot consuma atât păstaia tânără cât și bobul uscat.

fasole verde

Ce-am mai putea afla:

– În Japonia, fasolea- și, mai cu seamă fasolea prăjită – are virtutea de a proteja și de  a exorciza. Ea alungă demonii, înlătură toate relele și apără de fulger. Chiar înainte de venirea primăverii, în seara de 3 februarie, japonezii răspândesc prin casele lor boabe de fasole ca să îndepărteze de câmin demonii și spiritele malefice. Ei își însoțesc gesturile cu strigătele : „afară cu demonii, bunăstarea să vină inlăuntru !”

– Ca și ceremonia de răsădire a orezului, la origine acest rit trebuia să provoace fecundarea legumei și să aducă prosperitatea în case.

– În străvechea Indie, semănatul boabelor de fasole juca un rol de magie erotică, din pricina asemănării dintre bob și testicul.

Ce nu vom ști niciodată:

– Ce i-a determinat pe japonezi sau indieni să atribuie astfel de puteri miraculoase fasolei. Să fie doar o poveste transmisă din generație în generație sau să fie mult mai mult de atât?

Iată cum chiar și fasolea are istoria și secretele ei 😉 !

Pentru cei ce mai au răbdare să citească, aș mai completa articolul cu o mică schiță de Alphonse Allais

„Sfârșitul unei colecții

Bătrânul marchiz de Bois -Lamothe avusese multe pasiuni la viața lui. Acum, la bătrânețe, nu mai avea decât una, colecția de boabe de fasole. Strânsese 4500 de boabe de fasole, de toate culorile și toate mărimile. Le ținea grămadă într-o salatieră enormă și își spunea mereu că trebuie să claseze colecția.

Într-o dimineață, pe când marchizul era la vânătoare, la intrarea în castel sună clopotul cel ruginit.

Un soi de slujnică bătrână, pocită, dar extraordinar de îngălată, vorbind o franceză de parcă ar fi crescut într-un pension de cizme, veni să deschidă:

– Pe cine cătați?

– Pe domnul marchiz Bois -Lamothe.

– Nu-i aci.

– Marchizul se întoarce curând?

– De un’să știu io? De un’să știu io?

În fața acestei primiri contestabile, oaspeții se hotărâră să intre.

– Sunt nepotul domnului de Bois -Lamothe, zise domnul, și aceasta e soția mea. Îl vom aștepta pe unchiul meu la castel. Tânăra soție zise:

– Ce-ar fi, până una alta, să pregătim dejunul?

Slujnica:

– De un’să știu io?

Nepoata marchizului deveni atunci autoritară:

– Du-te și adu niște ouă! Taie o rață! Hai mișcă-te!

Apoi, scotocind prin casă, nepoata descoperi salatiera cu fasole. Atunci se petrecu probabil un fapt unic în istoria colecțiilor. Nepoata puse colecția la fiert. Când colecția a fost gata nepoata o scurse cu grijă. Apoi nepoata puse colecția într-o tigaie cu unt și cu ceapă tăiată mărunt.

Îndată străvechiul castel al familiei de Bois -Lamothe mirosi îmbietor. Focul strălucitor mângâia tigaia, care intona un imn închinat vieții, închinat dragostei, închinat gloriei.

Tocmai atunci se întoarse marchizul. Masa era pusă. S-a servit o strașnică omletă cu slănină, pe urmă o rață bună și pe urmă…

Și pe urmă…

Și pe urmă … fasole!

Marchizul n-a șovăit o secundă, și-a recunoscut boabele de fasole, pe cele albe, pe cele negre, pe cele albastre, pe cele roșii, pe cele violet. Și-a recunoscut boabele galbene cu violet, pe cele albastre cu portocaliu, pe cele roșii cu verde.

fasole colorată

Marchizul s-a ridicat drept ca o lumânare, a vâslit prin aer cu brațele sale lungi și uscate și s-a prăbușit pe spate, peste o veche pendulă.

Murise

Morala – luați-i pe colecționari în derâdere cât poftiți, dar nu-i siliți niciodată să-și mănânce colecția,  fie și cu ceapă.”

Lorelei

Pe rețelele de socializare, tot mai multe tinere își aleg pseudonimul Lorelei. 

sirena

Ori le place foarte mult acest nume, ori știu ele că :

„Lorelei este corespondenta germană a sirenei din mitologia greacă. Suită pe stâncile de pe malurile Rinului, ea îi atrăgea pe marinari spre stânci, seducându-i cu cântecele ei. Acest personaj legendar, simbolizează vraja dăunătoare exercitată asupra simțurilor în detrimentul rațiunii și care-l duce pe om la pierzanie.”, 

și vor să sugereze ceva.

V-ați prins voi ce. 😉 

La asta nu vă așteptați

La ce ne duce cu gândul această imagine? La mare, la soare, la vacanță, la plajă, la nisip, la o tipă cu picioare frumoase, la câte și mai câte chestii interesante … 

călcâie

Dar la călcâie ? Oare ? Sub nici o formă.

Aș minți dacă v-aș spune că pe mine, imaginea aceasta mă duce cu gândul la călcâie .

E normal să te gândești la orice numai la călcâie nu, dar tocmai de aceea dați-mi voie să vă informez, în doar câteva cuvinte că, de-a lungul istoriei omenirii, călcâiul a reprezentat nu doar o parte a piciorului, ci și  un simbol.

Călcâiul, e clar pentru oricare dintre noi, servește într-un fel de bază ființei umane, caracterizată prin poziția verticală. Când îl lovești la călcâi omul cade. 

Ce unii dintre noi nu știm este că: 

– după o credință a triburilor semang, în timpul morții, sufletul părăsește trupul ieșind prin călcâi,

 – Ahile era vulnerabil la călcâi,

– scorpionul înțeapă de obicei călcâiul

– și șarpele mușcă tot partea aceea a corpului.

Date fiind toate aceste informații, aflăm că, in evoluția sa, omul nu a tratat călcâiul doar ca simplă parte a piciorului, ci și ca simbol. Mai exact, din punct de vedere simbolic, călcâiul este locul ce dă vulnerabilitate omului, fiind locul prin care viața sau sufletul  părăsește trupul, dar și prin care moartea pătrunde în trup. 

Oare, de astăzi înainte, știind acest mic amănunt, ne vom privi cu alți ochi călcâiele ? 

Cel mai probabil nu, dar nu strică să le dăm și lor o cât de mică importanță 😉 !

Bicicleta ca simbol

Vă salut!

bicicleta ca simbol

V-ați dat deja seama că nu vă voi face o invitație la o plimbare cu bicicleta și nici nu vă îndemn să participați la un concurs cu și despre biciclete, deși vreau să știți că am toată stima pentru cei care folosesc bicicleta în mod regulat, fie ca mijloc de transport, aparat pentru sport  sau pur și simplu mijloc de distracție. 

Știm deci ce este o bicicletă și care îi sunt utilizările. Știm însă ce simbolizează bicicleta în imaginarul modern? Sau poate măcar intuim?

Lecturând informațiile de mai jos, împătimiții de mers pe bicicletă ar putea chiar să descopere că, legătura dintre ei și acest aproape banal obiect, are semnificații mai profunde decât și-ar fi imaginat. 

Bicicleta are trei trăsături definitorii:

– este un mijloc de transport pus în mișcare de persoana care îl folosește doar cu forțele proprii, fără a utiliza alte forțe străine; așadar utilizatorul, bazându-se doar pe efortul individual, elimină oricare altă formă de energie pentru a merge înainte;

– echilibrul nu este asigurat decât datorită mișcării înainte, întocmai ca în evoluția vieții exterioare sau interioare;

– ea nu poate fi folosită decât de o singură persoană, fiind vorba despre o acțiune de la care orice alți participanți sunt excluși.

Plecând de la cele enumerate mai sus putem spune că acest vehicul simbolizează evoluția în mers: visătorul încalecă pe inconștientul său și se avântă înainte cu propriile mijloace, în loc de a le irosi prin stagnare, nevroză sau infantilism. Poate să se bizuie pe el însuși și să-și câștige independența. Își asumă personalitatea proprie, nefiind subordonat nimănui pentru a merge încotro dorește. 

De-a lungul timpului, ce-i drept rareori, s-au întâlnit situații ale imaginativului, în care, bicicleta semnifică o sigurătate psihologică sau reală, prin exces de introvertire, de egocentrism, de individualism, împiedicând integrarea socială: aceasta corespunde unei nevoi normale de autonomie.

Indiferent că vă așteptați sau nu la o astfel de explicație, pentru cei ce nu știau ce simbolizează bicicleta (dincolo de utilitatea ei cea de toate zilele) sper să fie o informație binevenită. 

„Viața este ca mersul pe bicicletă. Pentru a-ți păstra echilibrul trebuie să continui să mergi înainte.”  –  Albert Einstein 

(sursa – Simboluri – Jean Chevalier, Alain Cheerbrant)