Trei cuvinte cu greutate

Petre Țuțea le-a unit pe cele trei, iubire, prietenie, foc, într-o frază pe cât de simplă pe atât de profundă.
 

gând de aur - petre țuțea

Așadar când combustibilul, adică prietenia, dispare,  dispar și focul și iubirea……… se pierd ….
 
Și atunci dacă i-am da crezare lui Antoine Lavoisier care spunea ”  În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă.” și am aplica-o „naturii umane” ne putem întreba în ce se transformă, prietenia, focul și iubirea, când ele dispar ? 
 
Fiecare își poate răspunde, își poate evalua transformarea ……. și apoi se poate uita în oglindă ….. dar să facă tot posibilul să-i placă ceea ce vede.
Reclame

Cea mai simplă schimbare de peisaj

De unde ne vine tristețea? Poate veni de la singurătate, lipsa afecțiunii, stări conflictuale, lipsuri materiale, lipsa comunicării, depărtarea. Aș putea scrie o listă care oricum nu ar fi completă așa că mă opresc aici.

Cred, și probabil nu sunt singura, că monotonia este o cauză a multor tristeți și este cel mai ușor de combătut.

Mersul în natură, socializarea, mersul la cumpărături, iată doar câteva metode de a ieși din monotonie.

citeșteDar cel mai la îndemână  mi se pare însă cititul. Cititul unei cărți care să te atragă. Cititul te smulge pur și simplu din realitatea ta și te poate introduce într-o altă poveste. Pe lângă aspectul legat de schimbarea peisajului,  mai ai și  un alt mare avantaj, în acea poveste ai dreptul la opinie fără să te condamne nimeni, fără să te doară, fără să suporți consecințe. Poți să plângi sau să râzi alături de personajele preferate, poți să apostrofezi personajele nesuferite, te eliberezi nervos și te încarci energetic. Poți găsi similitudini între anumite evenimente din viața ta și evenimentele din poveste, dar și metode diferite de abordare ale acestor evenimente. Înveți să privești lucrurile din mai multe perspective, te dezvolți.

Personal ador starea aceea de alunecare plăcută în altă lume, de desprindere totală de realitatea mea zilnică, de emoție în urmărirea firului acțiunii atunci când aceasta există, de contemplare a diverselor modalități de despicarea a firului în patru de către alte minți. Și mai ador că la revenirea în realitatea cotidiană, dispoziția mea este alta, una schimbată în bine, mereu în bine, îmbogățită.

Ar mai fi multe de spus dar scopul nu este să plictisesc ci să îndemn la lectură.

„Citește trăind, nu memorizând. A citi trăind, bucurându-te de frumusețea unei idei, te construiești conștient și subconștient, iar timpul scoate cele sădite acolo așa, cândva, ca pe ale tale. Ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai citit aceea îți aparține cu adevărat; aceea ai asimilat. Deci nu te îndrum de-a citi ca să-ți încarci memoria…; ci de a crește sufletul și pe aripile artei mântuirii.” – Arsenie Boca.

(fotografia atașată a fost luată de pe internet)

România frumoasă- Transfăgărășanul

Dacă vi se spune adesea că sunteți cu capul în nori și nu înțelegeți termenul, mergeți pe Transfăgărășan, la Bâlea Lac, și-l veți înțelege.

Dacă mulți vă tachinează spunîndu-vă că nu sunteți la înălțime, încercați varianta la propriu (dacă cea la figurat nu iese), mergând pe Transfăgărășan și traversând cea mai înaltă unitate alpină a țării, Munții Făgăraș.

Dacă nu ați mai văzut un lac glaciar situat la o altitudine de 2040 de metri ,vă ajută Transfăgărășanul conducându-vă  către Lacul Bâlea pe un traseu asfaltat serpuid printre munți.Bâlea Lac

Dacă vreți să vedeți cel mai lung tunel rutier din România, Tunelul Bâlea, o cascadă în trepte, Cascada Bâlea, o cetate construită de Vlad Țepeș, Cetatea Poenari, un lac de acumulare străjuit de munți, Lacul Vidraru, o rezervație naturală, Golul Alpin, serpentine, viaducte, un peisaj natural de vis, mergeți pe Transfăgărășan.cetatea poenari

Și nu în ultimul rând dacă aveți la dispoziție o zi liberă, doar o zi, și nu vreți să pierdeți timpul acasă în fața televizorului, vă recomand un traseu spectaculos – Transfăgărășanul.

La margine de pădure

La margine de padure  DSCN2098_resize

Mulţi dintre noi suntem de-a dreptul copleşiţi uneori de multitudinea de activităţi pe care trebuie să le finalizăm pe parcursul unei zile. De cele mai multe ori nu munca în sine ne doboară cît stresul.

În astfel de momente este bine sa ne luăm o pauză de câteva minute şi să privim o imagine din natură, fie ea şi într-un tablou. Dacă ne putem detaşa şi bucura de culorile pe care le privim, ne relaxăm creierul şi putem continua activitatea cu alt tonus.

Încercaţi!