despre tăcere

tacere

„Tăcerea poate fi in egală măsură un semn de inteligență sau prostie. Numai vorbirea e aceea care poate dezlega misterul.”

(rm13)

Liantul dintre un student și bătrânul său profesor.

Un profesor batrân, ușor adus de spate, urma să susțină pentru a nu știu câta oară un curs pentru studenții săi. Știa că-i va plictisi pe mulți dintre ei și după atâția ani era deja împăcat cu idea aceasta.

profesorExperiența  însă a fost una diferită. Unul dintre studenți, din când în când intervenea, provocînd momente amuzante dar decente. De cele mai multe ori chiar el se lăsă pradă atmosferei create râzând cu gura până la urechi. Așa că dintr-un curs altădată plictisitor s-a transformat în cea mai frumoasă prezentare din toată experiența sa.

Și pentru că … nu-i așa… sfârșitul trebuia să fie altul decât cel obișnuit încheie prin a spune:

– Dragii mei, în afară de diferențele vizibile dintre mine și acest tânăr vă mărturisesc că există una fundamentală. El are la el prezența de spirit, eu am la mine doar prezența.

Articolele acestui blog reprezintă proprietatea autorului și nu pot fi folosite integral sau parțial fără permisiunea acestuia în concordanță cu Legea nr.8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe.