Un simțământ cât toate simțurile

Un om de știință, ce studia simțurile și interpretarea acestora de către diverși subiecți, a adus laolaltă un individ ce se născuse fără vedere, altul fără auz, altul fără gust și cel din urmă fără miros. Fiecare dintre ei a primit o întrebare, nici unul dintre ei necunoscând întrebarea și răspunsul celorlalți.

Nevăzătorul fu întrebat ce știe el despre culori și care crede că ar fi cea mai plăcută culoare.

În răspunsul său el a asociat galbenul căldurii solare, roșul sângelui, florilor dar și durerii, portocaliul fructelor, albastrul mării, verdele ierbii, negrul pământului și tot așa funcție de informațiile primite de-a lungul timpului din exterior. Cât despre cea mai plăcută culoare răspunsul lui a fost categoric : dacă dragostea are culoare, atunci aceasta este cea mai plăcută culoare din lume.

Individul fără auz a fost întrebat ce crede el că este muzica și cum ar fi cea mai plăcută melodie.

Muzica o considera a fi ceva ce trezește în ființe emoții puternice, pozitive sau negative, un răspuns justificat mai apoi de reacțiile pe care le citise de-a lungul timpului pe fețele și în comportamentul celor ce ascultau muzică. Cât despre cea mai plăcută melodie răspunsul lui a fost sigur: dacă dragostea are o melodie a ei,atunci aceasta este cea mai plăcută melodie din lume.

Individul  fără gust  a fost întrebat ce știe el despre gusturi și care crede că este cel mai plăcut gust.

În răspunsul său el a asociat dulcele zahărului și ciocolatei, acrul oțetului, iutele ardeiului și tot așa funcție de informațiile primite din exterior de-a lungul timpului. El a completat de asemenea că a observat în reacția celor ce percepeau gustul, că nu toți reacționează la fel la aceleași gusturi, concluzionând că unele pot fi plăcute altele nu. Cât despre cel mai plăcut gust răspunsul lui a fost: dacă dragostea are gust, atunci acesta trebuie să fie cel mai plăcut gust din lume.

Tipul fără miros a fost întrebat ce știe el despre miros și care crede că e cel mai plăcut miros.

El a mărturisit că din reacțiile celorlalți a observat că există mirosuri plăcute, neplăcute și neutre. De asemenea observase că același miros poate fi plăcut pentru unii și neplăcut pentru alții, că există mirosuri plăcute pentru toată lumea și mirosuri neplăcute pentru toată lumea, iar uneori, anumite mirosuri nasc emoții. Referitor la cel mai plăcut miros răspunsul lui a fost unul singur: dacă dragoastea are miros, atunci acesta trebuie să fie cel mai plăcut miros din lume.

binețeNu știu exact dacă acestea erau răspunsurile pe care le aștepta omul de știință și nici măcar dacă a fost mulțumit de ele.  Nu mă interesează ce concluzii a tras el și nici eu nu voi veni cu o concluzie. 

Mie îmi ajung cele patru răspunsuri identice.

Acest articol participă la concursul culoarea/gustul/mirosul/sunetul dragostei.

Altfel, doar gânduri bune pentru toți 🙂 !

Anunțuri

Dragoste live

fata la țarăLa un post de televiziune, o emisiune în direct, în care, o tânără de la oraș se îndrăgostește de un fermier, își petrece o perioadă de timp la ferma lui pentru a se cunoaște mai bine, bla, bla, bla…

Emisiunea live, live … dar avea și ceva regie în spate.

Printre alte scene, se cerea și una mai fierbinte, dar cum emisiunea era transmisă într-un interval orar ce nu permitea așa ceva, tipa trebuia să iasă dintr-un hambar unde tocmai se produsese „un act de tandrețe”  și trebuia să spună ceva, care să convingă de intensitatea trăirii momentului.

Regizor: Deci ieși și spui ceva … ceva așa încât să vadă lumea cât ești de fericită ….

Protagonista: Ce bine a fost!?

Regizor: O nu, nu ceva atât de banal … plutești de fericire …

Protagonista: Ce magic!?

Regizor: Nu, tocmai ai avut o întâlnire cu un fermier … altceva … totuși ceva mai primitiv …

Protagonista: Ce sălbatic!?

Regizor: Nu, nu merge, nu vii din junglă … ceva rural …

…..

După mai multe astfel de discuții, rămase ca tipa să se mai gândească și până a doua zi, să găsească replica adecvată și să o spună.

A doua zi, transmisiune în direct.

Tânăra, ieșind din hambar, cu mâinile în șold, pe un ton hotărât, spune:

– Prea bun, prea ca la țară!

(sursa foto – google)
(rm13 – textul se dorește a fi o glumă și trebuie tratat ca atare)
Articolele acestui blog reprezintă proprietatea autorului și nu pot fi folosite integral sau parțial fără permisiunea acestuia în concordanță cu Legea nr.8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe.

Nu vă puneți cu oamenii simpli

În vreme ce unii studiază tomuri întregi de cărți pentru a afla secretul longevității, vecina mea, femeie la 77 de ani, în urma studiului a 4 clase primare și a unei experiențe foarte complexe de viață, știe secretul longevității. Și pentru că nu sunt egoistă vi-l împărtășesc și vouă. Cel mai corect cred că ar fi să o citez pe ea, după care dacă mai aveți răbdare să citiți sau să participați la comentarii bine, dacă nu esențialul oricum e transmis.mamaie optimistă

„- Eu cred că Dumnezeu mă ține încă în viață pentru că nici după atâția ani nu m-am săturat de copiii mei. Îi am mereu cu mine în gând orice aș face. Când pleacă de la mine, deja mi-e dor de ei când  sunt încă la ușă. Atunci începe dorul și ține până îi văd iară … și tot așa. „

Iar acum dacă mai aveți nițică răbdare, s-ar cuveni  să știți despre ea  că  n-a avut și nu are o viață colorată în roz. A trecut prin operații de cancer, își îngrijește de aproximativ 15 ani soțul care a orbit și e suficient de bolnav încât să fie imobilizat în casă, în fiecare dimineață în jurul orei 6 este în grădina din jurul blocului și îngrijește florile pe care tot ea le-a și plantat. Deși se ajută de baston ca să meargă, când s-a făcut anveloparea blocului, deși stă la etajul 3, a urcat pe schele de câte ori a fost necesar ca să-și facă geamurile lună, citește cot la cot cu nepoții enciclopedii pentru a face față comentariilor ulterioare.

Ce-aș mai putea spune? Față în față cu o dragoste puternică, până și moartea își pierde din curaj.

( fotografia este luată de pe net pentru a colora postarea, mamaia de la mine din bloc nu are nevoie de publicitate)

(rm13)

Articolele acestui blog reprezintă proprietatea autorului și nu pot fi folosite integral sau parțial fără permisiunea acestuia în concordanță cu Legea nr.8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe.

Trandafirii roşii transmit

Trandafiri rosii  DSCN2128_resize

Trandafirii roşii semnifică  dragostea adevărată capabilă de sacrificii.

Este floarea pe care este musai să o oferi cu sinceritate datorită greutăţii semnificaţiei sale iar dacă sentimentele sunt totuşi confuze mai bine alegi alte flori.

Deşi teoretic oferirea unei flori sau a unui buchet de flori ar trebui să aibă acelaşi impact indiferent de floare, în primul rând datorită gestului în sine, încercaţi să studiaţi şi veţi observa, că într-un procent foarte mare, persoanele primitoare au  o reacţie deosebită când e vorba de trandafirii roşii, chiar dacă aceştia nu sunt neaparat florile lor preferate.

Trandafirii albi şi roşii transmit

Trandafiri albi si rosii       DSCN2145_resize

Roşu, alb, roz – căldură, pasiune, entuziasm, acţiune, senzualitate, dragoste, emoţie, puritate, împăcare, linişte, inocenţă.

 

Gânduri în apus

DSCN2195_resize

Apusul este un seif. El păstrează taina unui sfârşit dar şi a unui nou început,

Ascunde fericirea si dorinţa citite pe chipul îndrăgostiţilor, uimirea primei descoperiri de pe obrajii rumeni ai copiilor, melancolia din ochii umezi ai celor ce nu mai sunt la prima tinereţe….

Cum ţine el laolaltă toate trăirile sufletului nostru: bucurii, tristeţi, nelinişti, mânie, dragoste, nostalgie, temeri şi dorinţe, câte şi mai câte, ştiute sau doar bănuite!