Cea mai simplă schimbare de peisaj

De unde ne vine tristețea? Poate veni de la singurătate, lipsa afecțiunii, stări conflictuale, lipsuri materiale, lipsa comunicării, depărtarea. Aș putea scrie o listă care oricum nu ar fi completă așa că mă opresc aici.

Cred, și probabil nu sunt singura, că monotonia este o cauză a multor tristeți și este cel mai ușor de combătut.

Mersul în natură, socializarea, mersul la cumpărături, iată doar câteva metode de a ieși din monotonie.

citeșteDar cel mai la îndemână  mi se pare însă cititul. Cititul unei cărți care să te atragă. Cititul te smulge pur și simplu din realitatea ta și te poate introduce într-o altă poveste. Pe lângă aspectul legat de schimbarea peisajului,  mai ai și  un alt mare avantaj, în acea poveste ai dreptul la opinie fără să te condamne nimeni, fără să te doară, fără să suporți consecințe. Poți să plângi sau să râzi alături de personajele preferate, poți să apostrofezi personajele nesuferite, te eliberezi nervos și te încarci energetic. Poți găsi similitudini între anumite evenimente din viața ta și evenimentele din poveste, dar și metode diferite de abordare ale acestor evenimente. Înveți să privești lucrurile din mai multe perspective, te dezvolți.

Personal ador starea aceea de alunecare plăcută în altă lume, de desprindere totală de realitatea mea zilnică, de emoție în urmărirea firului acțiunii atunci când aceasta există, de contemplare a diverselor modalități de despicarea a firului în patru de către alte minți. Și mai ador că la revenirea în realitatea cotidiană, dispoziția mea este alta, una schimbată în bine, mereu în bine, îmbogățită.

Ar mai fi multe de spus dar scopul nu este să plictisesc ci să îndemn la lectură.

„Citește trăind, nu memorizând. A citi trăind, bucurându-te de frumusețea unei idei, te construiești conștient și subconștient, iar timpul scoate cele sădite acolo așa, cândva, ca pe ale tale. Ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai citit aceea îți aparține cu adevărat; aceea ai asimilat. Deci nu te îndrum de-a citi ca să-ți încarci memoria…; ci de a crește sufletul și pe aripile artei mântuirii.” – Arsenie Boca.

(fotografia atașată a fost luată de pe internet)

Reclame