Arta – un mod spectaculos de comunicare

Pentru mine arta, orice fel de artă, reprezintă modul propriu de comunicare al unui artist atunci când, diversității și complexității trăirilor sale interioare și a viziunilor personale, nu-i mai sunt suficiente instrumentele de comunicare obișnuite, aflate la îndemâna tuturor. Altfel spus artistul, din dorința de a transmite cât mai fidel aceste trăiri, emoții, viziuni, plăsmuiește limbajul propriu care este cu atât mai magnific cu cât reușește să atingă emoțional cât mai multe inimi.

Limbajul propriu  însă nu trebuie înțeles  ca o modalitate artistică de exprimare în general (pictură, muzică, poezie etc), ci ca o complexitate de detalii și fine combinații, unice, specifice doar celui care a creat limbajul, fiecărui artist în parte.

Iată în cele ce urmează doar un exemplu de limbaj unic propriu de comunicare, artistul plastic Jean Pierre Blanchard, unul dintre marii maeștri ai picturii în viteză, omul care realizează adevărate spectacole din culori și atitudine, manifestări ce vin ca rezultat al unui talent înnăscut contopit cu o serioasă experință în domeniul comunicării, a fost în tinerețe directorul creativ al unei agenții de comunicare. De mai bine de 20 de ani, recunoscut ca fiind un mare maestru, participă la spectacole de televiziune sau private, reușind să transmită cu mare succes valorile artei sale. 

Priviți cu atenție, ați mai văzut așa ceva?

Două dintre picturile sale realizate tot în timpul unor spectacole: Tina Turner și Mick Jagger:

tina turner

mick jagger

Alte două picturi care nu mai au nevoie de nici un comentariu:

Le phenix 120 x 120 cm

Rostropowitch 130 x 162 cm

Locul unde vă puteți delecta ochiul cu și mai multe frumuseți și care reprezintă și sursa fotografiilor și a înregistrării video Jean Pierre Blanchard .

Anunțuri

Despre comunicare

Comunicarea ne ajută să împărtășim celor din jur opiniile noastre și să-i descoperim pe cei care gândesc la fel ca noi.

Iată un exemplu cât se poate de sugestiv:

șoarece și pisică

Șoarecele: Dacă tu ești ceea ce cred eu că ești, atunci eu nu sunt ceea ce crezi tu că sunt.

Pisica: Eu sunt ceea ce crezi tu că sunt și tu nu vei mai fi ceea ce cred eu că ești.

Cea mai simplă schimbare de peisaj

De unde ne vine tristețea? Poate veni de la singurătate, lipsa afecțiunii, stări conflictuale, lipsuri materiale, lipsa comunicării, depărtarea. Aș putea scrie o listă care oricum nu ar fi completă așa că mă opresc aici.

Cred, și probabil nu sunt singura, că monotonia este o cauză a multor tristeți și este cel mai ușor de combătut.

Mersul în natură, socializarea, mersul la cumpărături, iată doar câteva metode de a ieși din monotonie.

citeșteDar cel mai la îndemână  mi se pare însă cititul. Cititul unei cărți care să te atragă. Cititul te smulge pur și simplu din realitatea ta și te poate introduce într-o altă poveste. Pe lângă aspectul legat de schimbarea peisajului,  mai ai și  un alt mare avantaj, în acea poveste ai dreptul la opinie fără să te condamne nimeni, fără să te doară, fără să suporți consecințe. Poți să plângi sau să râzi alături de personajele preferate, poți să apostrofezi personajele nesuferite, te eliberezi nervos și te încarci energetic. Poți găsi similitudini între anumite evenimente din viața ta și evenimentele din poveste, dar și metode diferite de abordare ale acestor evenimente. Înveți să privești lucrurile din mai multe perspective, te dezvolți.

Personal ador starea aceea de alunecare plăcută în altă lume, de desprindere totală de realitatea mea zilnică, de emoție în urmărirea firului acțiunii atunci când aceasta există, de contemplare a diverselor modalități de despicarea a firului în patru de către alte minți. Și mai ador că la revenirea în realitatea cotidiană, dispoziția mea este alta, una schimbată în bine, mereu în bine, îmbogățită.

Ar mai fi multe de spus dar scopul nu este să plictisesc ci să îndemn la lectură.

„Citește trăind, nu memorizând. A citi trăind, bucurându-te de frumusețea unei idei, te construiești conștient și subconștient, iar timpul scoate cele sădite acolo așa, cândva, ca pe ale tale. Ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai citit aceea îți aparține cu adevărat; aceea ai asimilat. Deci nu te îndrum de-a citi ca să-ți încarci memoria…; ci de a crește sufletul și pe aripile artei mântuirii.” – Arsenie Boca.

(fotografia atașată a fost luată de pe internet)