Un elev vine cu o idee proprie de reciclare (1)

La școală.

Profesoara: Așadar copii, rețineți, reciclarea este un proces tehnologic prin care rezidurile, deșeurile, materialele ce nu mai pot fi folosite în stadiul lor actual, sunt prelucrate în vederea refolosirii lor. Spre exemplu, un caiet vechi care a fost în totalitate scris, nu mai poate fi folosit în același scop, dar prin reciclare, poate fi transformat iarăși în hârtie sau carton deci poate fi refolosit. Puteți veni și voi cu alte exemple?

Elevul 1: Cioburile de sticlă se pot retopi și transforma în noi produse de sticlă.

Elevul 2: Pet-urile, se pot mărunți și pot fi folosite la fabricarea materialelor de construcții.

Elevul 3: Materialele din plastic sau cauciuc ce nu mai pot fi folosite.

Elevul 4: Rumegușul…

……..

Elevul X: Sufletul .

Profesoara: Poți să fii mai explicit? Nu cred că știu ce-ai vrea să spui.

Elevul X: Eu cred că sufletul poate suporta și el transformări. Poate fi mai bun sau mai rău, în funcție de încercările prin care trece. Un om bun care a fost persecutat, batjocorit, a cărui suflet este ciobit sau chiar zdrobit, poate deveni un om rău, dar la fel de bine își poate reveni, se poate schimba,  dacă atitudinea celor din jur se schimbă.

copac1

Profesoara: Deci…..

Elevul X: Așa cum materialelor le dăm o șansă de ce nu le-am acorda și sufletelor? Așa cum știm să pedepsim, trebuie să știm să și iertăm? Da eu cred că sufletul poate fi reciclat și mai cred, că rezultatele pot fi mai bune decât în cazul corpurilor neînsuflețite. Un om căruia viața i-a dat mai multe lecții, poate deveni mai bun decât a fost la început. Mai cred că fiecare dintre noi ar trebui să înțelegem, că putem fi reciclatorii propriilor noastre suflete.

Profesoara: Cum?….

Elevul X: Prin atitudine. Față de ceilalți și față de noi înșine. Privind mai mult în tine îi vezi mai bine pe ceilalți și privindu-i mai profund pe alții ajungi să te cunoști mai bine.

Profesoara: Atunci pentru că vorbim totuși de reciclare și pentru că ai introdus și sufletul în discuție, cine hotărăște dacă un suflet necesită sau nu reciclare? Și când?

Elevul X: Eu cred că un prim pas trebuie să îl facă fiecare cu sine și fiecare cu ceilalți, chiar din momentul în care începe să facă diferența între bine și rău, adică undeva la vârsta copilăriei. Dar niciodată nu e prea târziu, nici pentru sine nici pentru ceilalți.

Profesoara: Copii exemplele date de voi, privind reciclarea materialelor , sunt bune. Colegul vostru,  Elevul X , a ridicat o altă problemă. Așa cum ați auzit deja , el vine și cu argumente. Personal, trebuie să recunosc, că apropierea celor doi termeni suflet și reciclare, mi s-a părut nu tocmai potrivită la început, dar acum, cred că este un subiect interesant de dezbătut. Din acest motiv, pentru data viitoare, vă propun ca și temă, abordarea acestui subiect , reciclarea sufletelor, în care aveți libertatea să vă explicați punctul de vedere.

(va continua) 

(sursa foto – google)

Reclame

Încă o dilemă?

dilemaAcum că sărbătorile de iarnă aproape că au trecut, rămâne o dilemă încă neeluciată a acestora? NU dacă există sau nu Moș Crăciun, NU de unde aduce moșul cadourile, NU ce ne rezervă anul nou, NU dacă este sau nu ger de Bobotează,  ci cum să facem distincția între făcătorii de bine și simulatorii de făcători de bine, pentru că, euforia sărbătorilor, uneori, ne cam ia mințile.

 

NU la toți??? Doar la unii??? Mie mi le-a luat sau NU??? întrebător

Încă o dilemă ……

(rm13)

(sursa foto – google)

Articolele acestui blog reprezintă proprietatea autorului și nu pot fi folosite integral sau parțial fără permisiunea acestuia în concordanță cu Legea nr.8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe.

Privește și vezi

Îîmpreună cu sinenchide ochii și privește-n tine,

Apoi deschide-i și-ai să vezi mai bine.

(rm13)

Calea

Lebada-18x24_resizeUneori e mai bine să nu ne uităm înapoi pentru a putea păși inainte. Iar dacă nu putem, să încercăm să transformăm amintirile în călăuză, nu în obstacol.(RM13)

Doar o întrebare, doar un răspuns

o bunicăDacă mă întrebi ce mai fac și-ți răspund că bine, nu înseamnă că chiar sunt bine, ci că nu vreau să te împovărez cu problemele mele. Căci tu, dacă chiar vrei să știi dacă sunt bine, nu te rezumi la o singură întrebare.

Adevărat?????

Binele ca și provocare

Trandafiri albi si rosii       DSCN2145_resizeOare ce-ar fi lumea dacă fiecare individ, zilnic, și-ar propune și ar reuși, să facă un BINE? Nu mă refer la binele cotidian pe care cu siguranță fiecare îl face (cum ar fi serviciu, casă etc) ci la o FAPTĂ BUNĂ, ceva care să facă viața mai frumoasă sau mai ușoară semenilor. Ceva pentru care să nu aștepți răsplată.

S-ar schimba societatea? S-ar schimba viața noastră?

Și care sunt acele FAPTE BUNE  care ne-ar aduce schimbarea în BINE?

Iată, poate, o provocare pentru o națiune. O provocare, un început, o cale.

Unii ar putea spune: „cu o floare nu se face primăvară”.

Dar, orice primăvară are începutul ei.

Părerea lor – Comentariul meu

Să stăm strâmb și să judecăm drept. – că să stăm „Drepți! ne-am săturat.ganditorul-de-la-hamangia-1

„Bine faci, bine găsești” – în limita stocului disponibil.

„Bătaia e ruptă din rai.” – pentru că orice pădure are uscăturile ei.

„Buturuga mică răstoarnă carul mare” – doar dacă-i stă în cale. 

„Copacii mor în picioare.” – pentru că se susțin singuri.

„Domnia și prostia se plătesc” – de restul.

„Nenorocirea nu intră decât pe ușa care i-am deschis-o.”  – când nu pândește fereastra.

„Nevoia nu respectă legea.” – dar nici legea nu-i făcută de nevoiași.

„Se simte cu musca pe căciulă.” – când căciula e de altă culoare.

„Pe tron și prostul e împărat.” – tot prostul are tronul lui.

„Vârsta nu te scutește de prostie.” – dar nici prostia nu te anunță când vine sau pleacă.