Arta – un mod spectaculos de comunicare

Pentru mine arta, orice fel de artă, reprezintă modul propriu de comunicare al unui artist atunci când, diversității și complexității trăirilor sale interioare și a viziunilor personale, nu-i mai sunt suficiente instrumentele de comunicare obișnuite, aflate la îndemâna tuturor. Altfel spus artistul, din dorința de a transmite cât mai fidel aceste trăiri, emoții, viziuni, plăsmuiește limbajul propriu care este cu atât mai magnific cu cât reușește să atingă emoțional cât mai multe inimi.

Limbajul propriu  însă nu trebuie înțeles  ca o modalitate artistică de exprimare în general (pictură, muzică, poezie etc), ci ca o complexitate de detalii și fine combinații, unice, specifice doar celui care a creat limbajul, fiecărui artist în parte.

Iată în cele ce urmează doar un exemplu de limbaj unic propriu de comunicare, artistul plastic Jean Pierre Blanchard, unul dintre marii maeștri ai picturii în viteză, omul care realizează adevărate spectacole din culori și atitudine, manifestări ce vin ca rezultat al unui talent înnăscut contopit cu o serioasă experință în domeniul comunicării, a fost în tinerețe directorul creativ al unei agenții de comunicare. De mai bine de 20 de ani, recunoscut ca fiind un mare maestru, participă la spectacole de televiziune sau private, reușind să transmită cu mare succes valorile artei sale. 

Priviți cu atenție, ați mai văzut așa ceva?

Două dintre picturile sale realizate tot în timpul unor spectacole: Tina Turner și Mick Jagger:

tina turner

mick jagger

Alte două picturi care nu mai au nevoie de nici un comentariu:

Le phenix 120 x 120 cm

Rostropowitch 130 x 162 cm

Locul unde vă puteți delecta ochiul cu și mai multe frumuseți și care reprezintă și sursa fotografiilor și a înregistrării video Jean Pierre Blanchard .

Anunțuri

Cubismul – ca de la om la persoană (I)

Cum se introduce cubismul în discuție?

„Se spune că, într-unul dintre tablourile lui Picasso, se întâlnesc mai multe tipe. Una dintre ele, încercând să relaționeze cu alta, grăiește:

– Ce figură distinsă! Cu cine am plăcerea?

– Aaa, mulțumesc! Sunt una dintre domnișoarele din Avignon și încerc să fac o figură bună.

– Ce coincidență! Și eu sunt tot o domnișoară din Avignon. Eu încerc ……..  ei bine, eu încerc  să fac o figură geometrică.”

Pentru a înțelege mai bine acest dialog, iată în imaginea de mai jos tabloul lui Picasso, „Domnișoarele din Avignon” – pictat în 1907.(sursa foto-wikipedia)

domnișoarele din avignon

Și uite așa am introdus în discuție, cubismul, acest curent artistic al secolului XX.

Unii spun că dialogul dintre cele două „dive” a fost cel care a marcat evoluția ulterioară a operei  artistului. Eu mă îndoiesc.

Cred mai degrabă că a fost influențat de  Paul Cezanne, cel care a recomandat „a reda natura prin intermediul cilindrului, sferei și conului”.

De altfel cei mai avizați critici ai artei îl recunosc pe Cezanne, ca având un rol covârșitor în prima fază a cubismului, numele ei fiind cum probabil lesne intuiți, precubismul.

Iar pentru a vă fi și mai clară înclinația lui Cezanne asupra figurilor geometrice, studiați cu atenție următoarea pictură a sa, realizată în anul 1895, „Cariera Bibemus”. (sursa foto wikipedia)

paul cezanne - cariera bibemus - 1895Cum probabil bănuiați, discuția despre cubism abia începe. Dezbătută pe îndelete, poate fi o discuție foarte lungă. Tocmai de aceea, în acest articol aș mai adăuga doar că următoarele două faze ale cubismului au fost cubismul analitic și cel sintetic, urmând a despica firul în patru în alte articole.

Și pentru a încheia articolul  într-o notă geometric colorată, vă invit la masă, dar nu orice masă ci „Masa cu Pedestal” a lui George Braque, pictată în 1913.(sursa foto tot wikipedia)

masa cu pedestal, George Braque - 1913

Și pentru că am ajuns la masă – Poftiți vă rog , cultură !

Leonard Cohen – Suzanne

Iată cum se nasc melodiile lui Leonard Cohen, chiar din zicerile sale:

„Cele mai multe din cântecele mele încep cu o frază muzicală și cu o frază poetică. De obicei, melodia e gata înaintea versurilor. Apoi urmează procesul desfacerii textului și potrivirii lui la melodie. Cântecul e rezultatul a cam zece-unsprezece povești. Cred că e nevoie de acumularea multor probe și a multă experiență pentru ca să se poată ivi o melodie.” – Leonard Cohen

Nu e de mirare profunzimea operei sale.  

Arta deci, se naște din trăiri intense, din reflecție asupra trăirilor și contopirea lor cu harul divin. Numai așa ea, arta, va găsi drumul spre inimile celorlalți.

 De nu mă credeți pe mine, ascultați-l pe el. 

Ei, ce părere aveți? 

(sursa melodie – youtube)