Colibri – esențele tari se țin în recipiente mici

pasărea colibri

Pasărea muscă sau Colibri, curiozități:

  • este una dintre cele mai mici specii de păsări din lume şi singura care poate zbura înapoi,
  • cea mai mică pasăre colibri cântărește doar 1,8gr,
  • dimensiunile sunt de la 6cm până la 12cm,
  • poate să bată din aripi de 80 de ori pe secundă, zburând cu viteze de până la 56 kilometri pe oră, iar inima sa bate mai mult de 1200 de ori pe minut,
  • mănâncă zilnic o cantitate echivalentă cu jumătate din greutatea proprie şi bea o cantitate de lichid ce reprezintă de 8 ori greutatea sa,
  • limba, de formă tubulară, soarbe nectarul de cel puţin 13 ori pe secundă,
  • poate fi și agresivă pentru a-și apăra teritoriul atacând păsări mai mari decât ea,
  • este o pasăre curioasă fiind atrasă de culoarea roșie.

colibri

Colibri sau Pasărea muscă, simbolism:

  • la azteci, sufletele războinicilor răpuși coboară iar pe pământ sub formă de colibri sau de fluturi,
  • de asemenea se considera că pasărea colibri este cea care produce căldura solară,
  • într-un mit al indienilor hopi din Arizona – indieni înrudiți cel puțin în plan lingvistic cu aztecii – pasărea colibri apare ca un erou mediator care salvează omenirea de foamete intervenind pe lângă zeul germinării și al creșterii plantelor,
  • pentru indienii tukano din Columbia, colibri sau pasărea muscă, despre care se presupune că face amor cu florile, reprezintă virilitatea,
  • de asemenea în Brazilia i se spune pasărea pupă-floare.

Pasărea Colibri

Anunțuri

Pepenele roșu, ce știm și ce nu știm

Zilele acestea pepenele roșu nu lipsește de pe masa românilor. Savurăm miezul dulce și cei mai mulți dintre noi aruncăm semințele .

În Vietnam spre exemplu, semințele pepenelui roșu nu se aruncă. De ce? Abundența semințelor la pepene îl face pe acesta să reprezinte un simbol al fecundității, motiv pentru care în această țară semințele de pepene se oferă la nuntă mireselor tinere pentru a fi prolifice. Așadar am descoperit partea simbolică a pepenelui.

Nici la noi nu ar trebui aruncate, deoarece semințele de pepene roșu sunt foarte bune pentru rinichi. Deci dacă medicul recomandă cura de pepene pentru spălarea rinichilor poate ar fi bine să luăm în calcul și cura de semințe de pepene.

pepene 4

Ele conţin zinc, fier, omega 6, proteine şi fibre care se absorb uşor. Pe lângă efectul antioxidant, seminţele consumate ca atare sunt diuretice şi protejează împotriva pietrelor la rinichi. Mai mult, seminţele au cea mai mare concentraţie de licopen comparativ cu oricare altă legumă sau alt fruct proaspăt prevenind astfel infarctul miocardic. Seminţele de pepene mai conţin seleniu, grăsimi esenţiale şi vitamina E, care luptă împotriva radicalilor liberi.

Dar efectele benefice ale semințelor de pepene nu sunt doar acestea, dacă vreți să știți mai multe continuarea aici.

Am făcut deci cunoștință atât cu latura simbolică dar și cu cea curativă a pepenelui.

Bine, ar mai fi și partea artistică dar aici lăsăm imaginile să vorbească.

pepene 1

pepene 2

pepene 3

Nu pot decât să vă urez : Poftă bună la pepene roșu și la semințele sale 🙂 !

Credeați că știți totul despre fasole? Poate că nu …

Ce știm cu toții:

– Fasolea (Phaseolus vulgaris) este o plantă leguminoasă agățătoare anuală care este originară din America și este întrebuințată în bucătărie. De la fasole se pot consuma atât păstaia tânără cât și bobul uscat.

fasole verde

Ce-am mai putea afla:

– În Japonia, fasolea- și, mai cu seamă fasolea prăjită – are virtutea de a proteja și de  a exorciza. Ea alungă demonii, înlătură toate relele și apără de fulger. Chiar înainte de venirea primăverii, în seara de 3 februarie, japonezii răspândesc prin casele lor boabe de fasole ca să îndepărteze de câmin demonii și spiritele malefice. Ei își însoțesc gesturile cu strigătele : „afară cu demonii, bunăstarea să vină inlăuntru !”

– Ca și ceremonia de răsădire a orezului, la origine acest rit trebuia să provoace fecundarea legumei și să aducă prosperitatea în case.

– În străvechea Indie, semănatul boabelor de fasole juca un rol de magie erotică, din pricina asemănării dintre bob și testicul.

Ce nu vom ști niciodată:

– Ce i-a determinat pe japonezi sau indieni să atribuie astfel de puteri miraculoase fasolei. Să fie doar o poveste transmisă din generație în generație sau să fie mult mai mult de atât?

Iată cum chiar și fasolea are istoria și secretele ei 😉 !

Pentru cei ce mai au răbdare să citească, aș mai completa articolul cu o mică schiță de Alphonse Allais

„Sfârșitul unei colecții

Bătrânul marchiz de Bois -Lamothe avusese multe pasiuni la viața lui. Acum, la bătrânețe, nu mai avea decât una, colecția de boabe de fasole. Strânsese 4500 de boabe de fasole, de toate culorile și toate mărimile. Le ținea grămadă într-o salatieră enormă și își spunea mereu că trebuie să claseze colecția.

Într-o dimineață, pe când marchizul era la vânătoare, la intrarea în castel sună clopotul cel ruginit.

Un soi de slujnică bătrână, pocită, dar extraordinar de îngălată, vorbind o franceză de parcă ar fi crescut într-un pension de cizme, veni să deschidă:

– Pe cine cătați?

– Pe domnul marchiz Bois -Lamothe.

– Nu-i aci.

– Marchizul se întoarce curând?

– De un’să știu io? De un’să știu io?

În fața acestei primiri contestabile, oaspeții se hotărâră să intre.

– Sunt nepotul domnului de Bois -Lamothe, zise domnul, și aceasta e soția mea. Îl vom aștepta pe unchiul meu la castel. Tânăra soție zise:

– Ce-ar fi, până una alta, să pregătim dejunul?

Slujnica:

– De un’să știu io?

Nepoata marchizului deveni atunci autoritară:

– Du-te și adu niște ouă! Taie o rață! Hai mișcă-te!

Apoi, scotocind prin casă, nepoata descoperi salatiera cu fasole. Atunci se petrecu probabil un fapt unic în istoria colecțiilor. Nepoata puse colecția la fiert. Când colecția a fost gata nepoata o scurse cu grijă. Apoi nepoata puse colecția într-o tigaie cu unt și cu ceapă tăiată mărunt.

Îndată străvechiul castel al familiei de Bois -Lamothe mirosi îmbietor. Focul strălucitor mângâia tigaia, care intona un imn închinat vieții, închinat dragostei, închinat gloriei.

Tocmai atunci se întoarse marchizul. Masa era pusă. S-a servit o strașnică omletă cu slănină, pe urmă o rață bună și pe urmă…

Și pe urmă…

Și pe urmă … fasole!

Marchizul n-a șovăit o secundă, și-a recunoscut boabele de fasole, pe cele albe, pe cele negre, pe cele albastre, pe cele roșii, pe cele violet. Și-a recunoscut boabele galbene cu violet, pe cele albastre cu portocaliu, pe cele roșii cu verde.

fasole colorată

Marchizul s-a ridicat drept ca o lumânare, a vâslit prin aer cu brațele sale lungi și uscate și s-a prăbușit pe spate, peste o veche pendulă.

Murise

Morala – luați-i pe colecționari în derâdere cât poftiți, dar nu-i siliți niciodată să-și mănânce colecția,  fie și cu ceapă.”

Lorelei

Pe rețelele de socializare, tot mai multe tinere își aleg pseudonimul Lorelei. 

sirena

Ori le place foarte mult acest nume, ori știu ele că :

„Lorelei este corespondenta germană a sirenei din mitologia greacă. Suită pe stâncile de pe malurile Rinului, ea îi atrăgea pe marinari spre stânci, seducându-i cu cântecele ei. Acest personaj legendar, simbolizează vraja dăunătoare exercitată asupra simțurilor în detrimentul rațiunii și care-l duce pe om la pierzanie.”, 

și vor să sugereze ceva.

V-ați prins voi ce. 😉 

La asta nu vă așteptați

La ce ne duce cu gândul această imagine? La mare, la soare, la vacanță, la plajă, la nisip, la o tipă cu picioare frumoase, la câte și mai câte chestii interesante … 

călcâie

Dar la călcâie ? Oare ? Sub nici o formă.

Aș minți dacă v-aș spune că pe mine, imaginea aceasta mă duce cu gândul la călcâie .

E normal să te gândești la orice numai la călcâie nu, dar tocmai de aceea dați-mi voie să vă informez, în doar câteva cuvinte că, de-a lungul istoriei omenirii, călcâiul a reprezentat nu doar o parte a piciorului, ci și  un simbol.

Călcâiul, e clar pentru oricare dintre noi, servește într-un fel de bază ființei umane, caracterizată prin poziția verticală. Când îl lovești la călcâi omul cade. 

Ce unii dintre noi nu știm este că: 

– după o credință a triburilor semang, în timpul morții, sufletul părăsește trupul ieșind prin călcâi,

 – Ahile era vulnerabil la călcâi,

– scorpionul înțeapă de obicei călcâiul

– și șarpele mușcă tot partea aceea a corpului.

Date fiind toate aceste informații, aflăm că, in evoluția sa, omul nu a tratat călcâiul doar ca simplă parte a piciorului, ci și ca simbol. Mai exact, din punct de vedere simbolic, călcâiul este locul ce dă vulnerabilitate omului, fiind locul prin care viața sau sufletul  părăsește trupul, dar și prin care moartea pătrunde în trup. 

Oare, de astăzi înainte, știind acest mic amănunt, ne vom privi cu alți ochi călcâiele ? 

Cel mai probabil nu, dar nu strică să le dăm și lor o cât de mică importanță 😉 !

Poate fi păcălit „13” ?

De-a lungul istoriei omenirii, fel și fel de interpretări s-au dat acestui număr, 13,  aducător uneori de ghinion, alteori de noroc. Dacă ar fi să facem o incursiune în trecut, găsim dovezi care să susțină ambele variante.

treisprezece

Încă din Antichitate numărul 13 a fost considerat ca fiind de rău augur .

– Filip al Macedoniei care își adăugase statuia alături de cele ale celor Doisprezece Zei majori, în timpul unei procesiuni, a murit puțin după aceea la teatru.

– La Cina cea de Taină a lui Hristos, erau treisprezece meseni.

– Cabala numărase 13 duhuri rele.

– Al treispezecelea capitol din Apocalipsă este acela în care se vorbește despre Antihrist și despre Fiară.

În același timp, tot în Antichitate,  al treisprezecelea dintr-un grup apare  ca mai puternic și mai sublim.

– Acesta este cazul lui Zeus în cortegiul celor doisprezece zei, în mijlocul cărora stă sau înaintează, fiind al treisprezecelea după Platon și Ovidiu, distinct de ceilalți prin superioritatea lui,

– Ulise, al treisprezecelea din grup scapă de lăcomia distrugătoare a Ciclopului.

– În astronomia, teologia și calendarul vechilor mexicani treisprezece este cifră sacră, întălnim „Cei treisprezece zei” și „Zeul al Treisprezecelea”.

– În Popol Vuh (Cartea Sfatului sau Cartea Comunității, este documentul cel mai important de care se dispune referitor la miturile civilizației Maya) se face referire la „Soarele la zenit și cele douăsprezece stele” și la „Cei doisprezece zei ai ploilor si cel de-al treisprezecelea care era primul sau mare zeu al cerului”.

– La azteci este cifra timpului însuși, ca sfârșit al unei serii temporale, o săptămână la azteci durează treisprezece zile.

Privind din alt punct de vedere, unii consideră că numărul 13 capătă importanță doar pentru că îl urmează pe 12. Doisprezece este numărul a ceea ce este terminat, a ceea ce formează un tot, un întreg. Câteva exemple în acest sens:

– o zi se împarte în de două ori doisprezece ore;

– un an are doisprezece luni

– zodiacul are 12 semne

 – în Biblie, Iacob avea doisprezece fii care au fondat cele doisprezece triburi ale lui Israel; aceste doisprezece triburi erau reprezentate prin doisprezece pietre preţioase care figurau pe pectoralul marelui Preot Aaron, fratele lui Moise.

În acest context, treisprezece venind după doisprezece, poate reprezenta începutul unui nou ciclu care se poate pune sau nu în concordanță sau echilibru cu întregul (format din 12) ce tocmai s-a terminat. Este deci un element străin, nou care trebuie să se alăture întregului. De aici se desprinde și idea, că de fapt numărul treisprezece nu este neaparat un număr malefic, el poate aduce noroc sau ghinion funcție de capacitatea de armonizare a noului început cu întregul finalizat.

Așa cum moartea nu este văzută ca un sfârșit ci ca un alt început, iar acest alt început este strâns legat  de lucrul spiritului până a ajunge la acel moment, unii sunt de părere că și 13 acționează diferit, funcție de spiritul celui ce-l întîlnește, și este favorabil doar celor ce posedă bunătate, dragoste şi blândeţe. 

Așadar, la modul general, se poate spune că  acest număr corespunde unui reînceput, nu atât ca renaștere cât ca refacere a unui lucru.

Gerard de Neval, atinge acest subiect în versurile sale dedicate zeiței a treiprezecea, Artemis:

„A Treisprezecea vine din nou … e prima iară

Și-i unică mereu, – ori e doar un clipit;

Căci ultima și prima, ești tu  regină oare?”

Lecturând toate cele enumerate mai devreme, personal cred că până și 13 poate fi manipulat. De noi depinde. 🙂 

Cola și „fețele” ei – Ați mâncat Cola la nuntă?

arbore de cola

Cola planta – Este originară din Africa de Vest și este cultivată în zonele tropicale. Arborele de cola crește pâna la 12 m înălțime, are frunzele lanceolate, ascuțite la ambele capete, cu nervuri proeminente, colorate în verde închis. Florile sunt mici și albe, au fine dungulițe roșietice și cresc in dreptul nodurilor, acoperite de frunze. Fructul de cola este alcătuit din 5 păstai, care ii dau forma de stea. Fiecare păstaie conține 5-6 semințe mari – nucile de cola, care sunt roșii în interior și au coaja maro și netedă.

arborele-cola

Cola conținut și beneficii – Planta conține următorii compuși chimici principali: cofeina, teofilina si tanini. Cele mai importante calități ale arborelui de cola sunt: energizant, stimulează apetitul  și ritmul respirator, diuretic, antidepresiv. In fitoterapie se utilizeaza semințele – nucile de cola (care se culeg înainte de a se coace). Extrasul din aceste nuci este folosit în industria băuturilor răcoritoare.

nuci arbore_cola

Cola simbol – Păstăile din care este alcătuit fructul de cola au inspirat numeroase motive decorative în Africa neagră. Patru păstăi opuse cap la cap sunt adesea sub formă de cruce. Din pricina gustului ei amar, cola simbolizează prin tradiție, încercările la care ne supune viața. Dar pentru că înseamnă probele vieții, cola este de asemenea simbolul prieteniei solide și al fidelității. La ceremoniile de logodnă, viitorii soți care mănâncă un fruct de cola împreună, oferindu-le și părinților din el, își arată prin aceasta, consimțământul de a trăi alături.

Ați mâncat Cola la nuntă? 🙂

Sau ați folosit-o ca floare pentru invitați ?  

cola floare

 

Surse : Sfatul Medicului.ro , Simboluri – Jean Cevalier,Alain Gheerbrant.

Previous Older Entries