Războiul, grija cui?

băiat tristDe necrezut, s-a întâmplat aseară, undeva în România. N-aș fi vrut să particip la acest dialog, dar nu am avut încotro. 

– Mami, stai cu mine te rog!

– E târziu copile, la ora asta ar trebui să dormi.

– Nu pot mami, nu pot. Hai să discutăm.

– Despre ce să discutăm, fiule?

– Mami, astăzi la școală, Tavi a spus că toți bărbații vor primi scrisori, să se pregătească de război.

– Ei, nu mai spune! Glumești? Mă faci curioasă. Cine trimite scrisorile astea?

– Nu știu, el spune că statul.

– Aha. Dragul meu, dar nu ți-a spus și despre ce război este vorba? Eu n-am auzit nimic.

– Aici nu te cred, nu ai văzut la televizor? La știri? Rusia, Ucraina, trupe NATO la noi în țară.

– Aaaa, despre astea vorbești. Eu zic să te liniștești. Nu trimite nimeni scrisori nimănui, nu avem noi treabă cu războiul. Mai bine așează capul aici pe umărul meu și încearcă să închizi ochii.

După câteva minute de tăcere:

– Mami, mi-e frică.

– Și eu care credeam că ai adormit. Acum ce mai e?

– Mami, eu nu vreau să plece tati la război.

– Auzi, nu are de ce să-ți fie frică, liniștește-te, asta chiar nu trebuie să fie grija ta.

– Vrei să-ți spun ceva? Eu dacă aș fi președinte sau parlamentar sau premier, numai la asta m-aș gândi, nu m-aș lăsa până nu aș găsi o soluție ca să nu fie război și la noi. M-aș gândi zi și noapte, până aș găsi o soluție deșteaptă.

– Auzi, păi dacă-i așa, n-ar fi mai bine să-i lași pe ei să se gândească și tu să dormi? De când e războiul problema picilor?

– Crezi că se gândesc? Sper să se gândească! Nu vreau să plece tati la război. Noapte bună mami.

– Noapte bună fiule, dormi liniștit, nu o să fie nici un război.

În brațele mamei, după câteva clipe, piciul a adormit. Mama, șopti ca pentru sine:

– Sper să nu fie! Hm, dacă ai fi tu președinte sau parlamentar sau premier … cine are grija războiului ?! … Nici eu nu vreau să plece tati la război … Războiul, grija cui …?

Să fie acestea grijile copiilor?

 (sursa foto – google)

Anunțuri

15 comentarii (+add yours?)

  1. Alexandra Tătaru
    Mai 06, 2015 @ 20:08:06

    din pacate, Razboiul e intre cei „mari” pentru a suferi cei „mici”!

    Răspunde

  2. racoltapetru6
    Mai 07, 2015 @ 09:53:32

    Oamenii care ajung la putere și nu s-au maturizat destul, se joacă de-a războiul și sacrifică astfel ființe inocente, mai mature ca ei.

    Răspunde

  3. Georgeta Popoiu
    Mai 07, 2015 @ 09:58:00

    ” Din pacate ” parintii nu prea mai vor sa gandeasca si constat si eu ca in ultimul timp copiii gandesc mult mai mult ca noi, iar la razboi nu cred sa mai plece ” taticii ” fiindca va veni razboilul la noi, daca nu cumva si exista unul psihologic, dupa care va urma restul, iar copii sunt mult mai receptivi, de ce oare ? Rica, bun subiect ai gasit astazi, chiar foarte bun si de actualitate, subiect adevarat ! Copiii isi trezesc parintii la … realitate. Politicienii ne-au spalat creierul si parca nu mai vedem, nu mai auzim…. bine ca aud copii nostri.

    Răspunde

  4. Georgeta Popoiu
    Mai 07, 2015 @ 10:40:28

    Da, dar e si mai trist ca noi, adultii parca traim cu capul in nori si nu vedem in ce lume traim, acceptam totul ca o turma teleghidata … este un razboi psihologic si tare imi e teama ca va veni unul fizic, adevarat … si la noi, ca in ultimul sfert de secol am avut parte de toate cele, razboi mai lipsea … sa fie ghiveciul complet, fiindca nu ne statea bine cand aveam fabrici si uzine, scoli, spitale, totul asigurat, apartamente, masini, concedii la mare si la munte, liniste si pace, copii sanatosi … nu, am vrut ca in Americasi iata ca a venit America la noi, va veni si Rusia si cine va mai vrea sa pape putin din tara mea, in care au disparut patriotii si au ramas vanzatorii de tara si de neam… iar noi, sclavii care tacem chitic… ” Unde esti tu Tzepes, doamne ”… ???

    Răspunde

  5. Georgeta Popoiu
    Mai 07, 2015 @ 12:14:21

    Asa, da !

    Răspunde

  6. mcooper801
    Mai 07, 2015 @ 20:46:04

    frumoasa conversatie si plina de adevarate lectii pt cei mari…din pacate trebuie sa duduie economiile de razboi din tarile dezvoltate…sa nu ne mai gandim nici noi la asa ceva ca nu ne face bine…seara linistita…

    Răspunde

  7. innamanu
    Mai 14, 2015 @ 12:07:10

    pffff, înduioșător….:(
    Am și eu un prichindel care mă pune pe gânduri cu astfel de griji, de oameni mari. Oare să fie ei mai maturi decât noi!?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: