Un nărav sănătos

Trebuie să vă fac o mărturisire. Sunt o mare cinefilă. Unde-i  film, hop și eu! Nelipsită. Ca martie în post sau  marca pe scrisoare. Sau mai de actualitate, ca „Like”-ul în blogosferă sau „Share”-ul pe facebook. În studenție, preferam să nu mănânc  ca să merg la film. Dar acum? Acum ca în studenție.  Vorba românului „lupul păru-și schimbă dar năravul ba”. Ce nărav sănătos! La fel ca cititul cărților, dar parcă ceva mai incitant.

Iar acum, ce prilej, vai ce prilej, un festival de film!  Cum să nu-ți vină să sari într-un picior sau să-i îmbrățișezi pe cei ce-i întâlnești în cale? 

Care festival?

Ei bine, pe 7 mai începe a 19-a ediție a Festivalului de Film European. În acest an, Festivalul se desfășoară în 5 orașe:

7-14 mai: București
15-17 mai: Craiova
22-24 mai: Tirgu-Mureș si Iași
29-31 mai: Hunedoara.

Ce aduce în România? O bogăție culturală aș zice eu, unele dintre cele mai bune filme europene, alături de o parte dintre regizorii și actorii care au contribuit la realizarea acestora. Cu puțin noroc, poate reușim să obținem și câteva autografe! 😉 

 Într-o postare a mea mai veche scriam că, dacă ar fi să aleg un site pe care să-l citesc până la sfârșitul zilelor, acesta ar fi unul de comedii. Bănuiți așadar care va fi primul film pe care aș dori să îl văd, nu?  Bineînțeles o comedie, am și găsit-o , „E ușor să trăiești cu ochii închiși”, producție spaniolă. După care, cât mai multe filme cu putință din generoasa ofertă.

Se cuvine dar, ca o româncă binecrescută ce sunt, să vă dezvălui  câteva nume ce au contribuit la realizarea acestei comedii: David Trueba – regia și scenariul, Daniel Vilar – imaginea, Marta Velasco – montajul, Pat Metheny și Charlie Haden – muzica și la urmă dar nu în ultimul rând actorii: Javier Camara, Natalia de Molina, Francesc Colomer, Ramon Fontsere.

Una din cărțile de vizită ale acestui film, David Trueba (născut în 1969 la Madrid) este jurnalist, romancier, regizor de film și scenarist. El este fratele lui Fernando Trueba, câștigător al premiului Oscar pentru cel mai bun film străin, La Belle Epoque (1994). A scris scenariile pentru Amo tu cama rica (1991), Two Much (1995),Perdita Durango (1997), La niña de tus ojos (1998); a regizat The Good Life (1996),Masterpiece (2000), Soldados de Salamina (2002), Welcome Home (2005), documentarele La silla de Fernando (2006), Madrid, 1987 (2011, selecționat la Sundance), și Positive Generation. Voces por un futuro sin sida (2011), și a lucrat pentru mai multe seriale de televiziune. ĂÎn concluzie, de la un om cu atâta experiență în domeniu, nu te aștepți decât la lucruri de calitate. 

Subiectul acestei comedii este de fapt filmul unui drum nostalgic din perioada Beatles, o poveste minunată din Spania, un omagiu emoționant adus unei trupe iubite de întreaga omenire.

john_lennon

În 1966, John Lennon trecea printr-o criză existențială. Decis să părăsească Beatles și să-și încerce potențialul ca actor, el ajunge în Almería pentru a juca într-un film. Antonio, profesor de engleză și fan Beatles, pornește într-o călătorie pentru a-l întâlni pe Lennon și pentru a-i propune ceva neobișnuit.

Pe drum îi întâlnește pe Juanjo, un puști de 16 ani care a fugit de acasă într-un act de rebeliune față de tatăl său, și pe Belen, o tânără de douăzeci de ani care fuge de condiția ei.
Cei trei trăiesc împreună o aventură sub semnul libertății și o prietenie de neuitat.

Iată mai jos un trailer oficial al acestui film.

 Ca să fiu drăguță, celor  din București, ar trebui să le spun că pot vedea această comedie la Cinema Elvire Popesco, pe 12.05.2015 la ora 18, dar, ca să fiu și mai drăguță, aș vrea să vă spun vouă, tuturor cititorilor, că mult mai multe informații găsiți aici.

Dar, nu uitați , așa cum v-am spus încă de la început, festivalul se va desfășura în cinci orașe din România, așa că, dacă doriți să știți ce film, când și unde îl puteți viziona, este foarte util să cotrobăiți nițel în această căsuță virtuală cu surprize .

Mai există cinefili printre noi? Ce spuneți, ne întâlnim la film? 

Anunțuri

6 comentarii (+add yours?)

  1. samewhiteblue
    Mai 02, 2015 @ 14:00:06

    Am să mă uit și eu la el, deși nu sunt adepta comediilor. Pe mine filmul trebuie să mă lase cu ,,gura căscată”, să nu-mi dea voie să ghicesc următorul pas, iar dacă mai și plâng sunt fericită. Atât de fericită încât plâng și mai tare. Râd!
    M-am uitat de curând la ,,Moomy” și n-am să-l uit toată viața…

    Răspunde

    • ricamihai13
      Mai 02, 2015 @ 14:02:08

      eu prefer să râd cu lacrimi sau să plâng de fericire 😉 nu cumva semeni cu mine? 😉

      Răspunde

      • samewhiteblue
        Mai 02, 2015 @ 14:06:54

        Nu prea râd cu lacrimi, râd și atât de mine, de ciudățeniile mele, de fericire…da, să râzi de fericire e înălțător. De plâns…din orice, chiar și de durere. Unele filme sunt atât de bune, surprind viața într-un anume fel încât te regăsești și trăiești atât de tare acțiunea încât, la final, cel puțin în cazul meu, simți că ești chiar tu..omul de ,,acolo”.

      • ricamihai13
        Mai 02, 2015 @ 14:12:36

        Exact și mie de multe ori mi s-a părut că mă identific cu anumite personaje, uneori ai impresia că te regăsești în împrejurări gândite de alții … e fascinant … 😉 Un weekend de vis 🙂 ! Și poate ne întâlnim la film 😉 !

  2. Dorina Danila
    Mai 03, 2015 @ 08:46:43

    Multumesc, la fel.

    Răspunde

  3. ricamihai13
    Mai 03, 2015 @ 18:59:16

    știi cum e? cu răbdarea treci marea 😉

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: