Vis împlinit

Zi de zi, suflete se contopesc, suflete se pierd, pentru un timp sau pentru totdeauna.

Li s-a întâmplat și lor, mamă și pui. O ultimă îmbrățișare, o ultimă lacrimă, un ultim sfat. Ce sfat ciudat își spuse puiul de cal. „Vei fi cu adevărat fericit, dacă vei găsi libertatea.” Dar el nu știe ce-i aia libertate! Să-i spună cineva! Dar cine? Privi întrebător către cea care-i dăduse viață și-acum îl părăsea. Își lipi botul de ochii ei închiși, de nările ei altădată calde, dar nici un semn. Îi necheză ușor la ureche, dar nimic. Își scutură coama și bătu din copite. Nimic. Timpul se oprise-n loc.  Clipa aceasta nu putea fi decât așa. N-o mai putea schimba nimeni și nimic.

Privi în jur și mai apoi către cer. Fulgi albi aducea soarele pe pământ. Ningea cu soare. Erau din ce în ce mai mulți. Puneau stăpânire pe trupul mamei. Era acum a lor. Trupul acela inert era din ce in ce mai alb și mai strălucitor. Poate așa trebuie să fie, gândi căluțul. Se depărta și iar se apropia.

– Ce-i de făcut? Ce-i de făcut acum, mamă? Un vânt răzleț îi flutură coama și-i limpezi gândurile. Libertate. Asta e. Trebuie să aflu.

Se apropie pentru ultima oară de trupul mamei.

Doar cu tine am fost fericit, iar dacă libertatea îmi va readuce fericirea, alerg s-o caut. Adio mamă!

??????????

Căluțul pieri în galop, în pădure. În urmă steluțe alb aurii uneau cerul cu pământul.

Timpul trecea, iar căluțul nu mai contenea să alerge. Alerga și din când în când necheza strigând?

– Spune-mi mamă, aici e? Unde-i libertatea? Unde s-o caut?

Ajuns la gura unei peșteri se opri brusc. Era obosit iar pe cer deja apăruse luna. Se așeză la adăpost și încercă să ațipească. Vântul șuiera, nările i se lipeau. Intră tot mai mult în scorbura pământului în căutarea căldurii. Închise ochii. Auzea voci care-l întrebau:

– Ce-ai vrea tu să afli căluțule? Ce cauți? Cauți libertatea? Vântul e liber că poate alerga prin codri, păsările cerului sunt libere că pot cânta oricum, oriunde și oricând, albinele sunt libere că dăruie rodul muncii lor cui doresc, apele sunt libere că iubesc peștii necondiționat …

Vocile au fost întrerupte de un un alt glas, un glas de om. Deja mijea de ziuă și vântul se potolise. Un țăran cu un car cu lemne  venea către el, îl văzu înghețat și-i puse o pătură pe spate.

– Ce cauți tu aici căluțule?

– Libertatea, necheză puiul care deja se simțea nițel mai bine căci începuse să se dezmorțească.

– Știi tu ce-i aceea? continuă țăranul.

– Să alerg ca vântul, să nechez când vreau, să muncesc pentru cine vreau și să-l iubesc necondiționat.

– Dacă-i așa, atunci eu sunt libertatea ta bidiviule. Urmează-mă.

Câteva ore mai târziu, puiul de cal, stătea în grajdul țăranului, având o brazdă de fân în ieslea ce-i stătea în față. Se încălzise. Ieși timid din grajd, într-un țarc destul de mare și începu să alerge. Mai tare, din ce în ce mai tare, ca vântul. Necheză, o dată, de două ori, de trei ori … de câte ori dori. Ca păsările. Îl văzu pe țăran, se îndreptă către el. Acesta îi mângâie coama. El, în semn de mulțumire, îi încălzi mâinile cu aburul cald al nărilor sale. Apropierea aceasta îl făcu să simtă un sentiment ciudat. Să fie aceasta dragostea necondiționată? Din pumnul țăranului mâncă boabe dulci de porumb.

– Hrănește-te bine căluțule, fă-te mare și puternic, mâine poimâine îți pun hățurile ș-om căra împreună lemne din pădure.

Căluțul dădu din cap a încuviințare. Necheză ușor. Își scutură coama și o rupse la fugă prin țarc.

– Privește-mă mamă, am găsit libertatea. Aștept să fiu fericit ca atunci când eram cu tine. Ascultă-mă și privește-mă, mamă!

(sursa foto – aici)

Articolele acestui blog reprezintă proprietatea autorului și nu pot fi folosite integral sau parțial fără permisiunea acestuia în concordanță cu Legea nr.8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe.
Anunțuri

15 comentarii (+add yours?)

  1. ane
    Apr 06, 2015 @ 11:38:46

    O poveste de viata.

    Răspunde

  2. coltulcultural
    Apr 06, 2015 @ 12:38:51

    Offf, Rica, e răvășitor și atât de adevărat. Cum căutăm noi, ca și căluțul, fericirea și libertatea în alții, altundeva, și nu în noi… Povestea căluțului e a tuturor, a noastră, dar… gata cu teoria, să punem și-n practică. Mi-a plăcut povestioara ta, m-am regăsit și am luat notițe…așa fac mereu… ca să găsesc libertatea… și eu, la fel ca și căluțul…

    Răspunde

  3. racoltapetru6
    Apr 06, 2015 @ 13:18:20

    Oare ce căutăm și ce-am găsit: un căluț sau un țăran blând?

    Răspunde

  4. sufletdefluturas
    Apr 06, 2015 @ 14:27:32

    Sărmanul căluţ. Atât…

    Răspunde

  5. fosile
    Iul 29, 2015 @ 11:05:28

    Gasim oriunde, doar sa vrem.
    Multumesc!

    Răspunde

  6. ricamihai13
    Iul 29, 2015 @ 11:08:23

    Așa e !

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: