Învingătorul ia totul? – NU

Înainte, dar mai ales după, fiecare victorie a Simonei Halep, internetul  a fost asaltat, și pe bună dreptate, de mesaje, care mai de care mai interesante și inspirate, menite să elogieze performațele tinerei și talentatei sportive. Le-am lecturat și ne-am bucurat de ele, le-am comentat și iar comentat. Personal mi-a făcut plăcere să particip la această euforie generală, mai mult ca spectator și mai puțin ca și comentator, pentru că, trebuie să recunosc, am preferat să îi urmăresc pe cei care se pricep foarte bine la asta și slavă domnului sunt destui.halep simona Astăzi însă, Simona Halep a pierdut meciul din semifinalalele de la Wimbledon. Poate părea, delicat vorbind,  că  nu mi-am ales bine momentul de a interveni tocmai acum, cu un comentariu. Nedelicat vorbind, mulți ar spune, că sunt cel puțin naivă.
Eu însă nu vreau să comentez meciul, nu mă pricep.
N-aș ști să precizez, de câte nenumărate ori în viață, am auzit expresia „Învingătorul ia totul”. Deși sunt vorbe cu greutate (nu?),  pe mine nu mă dau pe spate. Spun asta, pentru că avem aici un cuvânt, „totul”, care are o semnificație diferită pentru fiecare dintre noi.
Iată doar câteva elemente din acest „totul”, pe care Simona le-a câștigat nu le-a pierdut: dezvoltarea și perfecționarea, creșterea încrederii de sine, considerație și respect, un pas înainte, dar mai ales dragostea și stima unei întregi națiuni, a românilor, pentru că, să nu uităm: „Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată ce i-ai făcut să se simtă” (spunea Maya Angelou).
Și tot unii mai deștepți decât mine au spus:
„Există înfrângeri care nu coboară ci înalță.”- Octavian Paler
„Nu sunt pierdute decât acele bătălii pe care nu le începi niciodată” – Mircea Eliade
„Nu întotdeauna victoria imediată este scopul final al unei lupte.” – Marin Preda
„Biruința nu-i obligatoriee; obligatorie e  lupta.” – Nicolae Steinhard
„Succesul nu este final, eșecul nu este fatal; curajul de a continua este ceea ce contează” – Winston Churchill
„Nu e niciodată prea târziu să fii ceea ce ai fi putut fi .”- George Eliot
………….și aș putea continua mult și bine, însă sunt convinsă că Simona le cunoaște și le aplică pe toate.
Bravo Simona, suntem alături de tine când pierzi un meci la fel de mult ca atunci când îl câștigi!
Anunțuri

6 comentarii (+add yours?)

  1. Cârcotaşu
    Iul 07, 2014 @ 06:45:14

    Splendid! Mă simt înălţat! Pare că dacă ar fi câştigat n-am fi putut vorbi aşa frumos!
    Totuşi, dacă ne gândim bine, în sport nimeni nu participă pentru a pierde, premiile sunt numai pentru câştigători. Aşa că totuşi, rămâne valabil:

    Răspunde

    • ricamihai13
      Iul 07, 2014 @ 07:55:26

      E dreptul fiecăruia la opinie. În ochii unora totul înseamnă doar banii.
      Nimeni nu ajunge foarte sus făcând doar un singur pas mare. Fiecare pas mărunt este un câștig. De la mine, Simona se vede pe un drum Ascendent nu Descendent.
      Referindu-mă la competiții în general nu pot să nu îmi aduc amite, că în anii 80, la festivalul de la San Remo, Toto Cutugno se abonase la locul doi, ca mai apoi să fie mult mai ascultat și vândut decât cei de pe locul 1. Sau în România, la calificarile pentru Eurovision, Laurențiu Cazan a fost pe locul 2 cu o melodie care se ascultă și astăzi, pe când melodia Didei Dragan, de pe locul 1…. și-o mai aduce aminte cineva?

      Răspunde

  2. Cârcotaşu
    Iul 07, 2014 @ 08:09:45

    Merci!
    Sigur că ai dreptate, doar că dac-ai întreba-o pe Simona de ce participă, ţi-ar spune cam ce-ţi spun eu.
    Greşit să compari „competiţiile” din muzică cu cele din sport. Sigur, şi în artă există competiţie, doar că ea nu e o confruntare. Orice juriu se poate face uşor de râs când ceea ce contează este numai părerea publicului.
    În sport însă e vorba de confruntarea a doi sau mai mulţi combatanţi. Ei se luptă cu armele sportului respectiv. Seamănă mai mult cu un mic război, impresia publicului n-are nicio valoare în afara celei de susţinere a unuia sau a altuia. Cu tot respectul pentru O Paler, Marin Preda, Mircea Eliade etc, maximele lor sunt premii de consolare, de încurajare pentru cel înfrânt. În sport nimeni nu râvneşte la postura de „ciuca bătăilor”. Sigur că important e să participi, doar că aceasta e numai condiţia necesară, niciodată însă cea suficientă! 🙄

    Răspunde

    • ricamihai13
      Iul 07, 2014 @ 08:30:56

      Eu nu îmbrățișez expresia totul ori nimic. Bineînțeles primul loc trebuie să fie cel care te motivează, dacă nu ai obiective mărețe nu ajungi nici la jumătatea drumului.
      Dar și în sport ca în orice alte competiții trebuie să apreciem și mai micile performanțe nu doar pe cele mari.

      Răspunde

  3. Cârcotaşu
    Iul 07, 2014 @ 08:11:45

    PS – Dacă în artă publicul e cel care dă valoare unei opere de artă, în sport cei din tribune se mai numesc şi chibiţi! 🙂

    Răspunde

  4. ricamihai13
    Iul 07, 2014 @ 08:57:41

    Oare fanii Sharapovei sau ai lui Federer, de săptămâna care tocmai a trecut, sunt mai puțini? 😉

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: