Știm să vorbim. Dar știm să ascultăm?

Categoric rețelele de socializare au oferit oamenilor o nesperată libertate de exprimare. Spre exemplu facebook-ul: poți să scrii tot ce gândești și cât de mult vrei, fară ca cineva să te poată întrerupe. Mai mult decât atât, poate să îți pese sau nu de părerea celorlați vis-a-vis de ceea ce ai scris.

Aici mi se pare mie că apare o problemă. Constat că sunt mulți cei cărora le place să se „asculte”, o dată, de două ori, iar și iar. Tu intervii și comentezi nițel, încerci să-l aduci pe om în mediul de socializare în care a uitat că se află. El nu te bagă-n seamă  și se ascultă și iar se ascultă. Iar tu îți spui: ce caută acesta aici?

Din acest motiv m-am gândit că e bine să ne amintim două definiții, extrase din DEX.

Monologul:cocoș

– scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbește un singur personaj;

– lucrare dramatică de mici proporții pentru un singur actor;

– discurs lung al unei persoane, care nu permite intervenția interlocutorilor;

– vorbire cu sine însuși.

Așadar, dacă nu suntem  într-o piesă de teatru și ne aflăm pe o rețea de socializare poate ar fi mai bine să adoptăm:

Dialogul  –  convorbire între două sau mai multe persoane, personaje; cocoși discutândconversație, discuție, schimb de opinii (a se căuta în DEX definiția completă).

Și uite așa reușim să fim ascultați dar să și ascultăm, căci pînă la urmă acesta e scopul , nu?

Anunțuri

16 comentarii (+add yours?)

  1. abisurile
    Iun 11, 2014 @ 12:08:25

    Chit ca uneori ganduri rostite capata alte sensuri, monologand, ne instruim cum ar veni…

    Răspunde

  2. abisurile
    Iun 11, 2014 @ 12:09:06

    Chit ca uneori gandul rostit capata alte sensuri. Ne instruim monologand cum ar veni …

    Răspunde

    • ricamihai13
      Iun 11, 2014 @ 12:22:11

      E un exercițiu de gândire care nu strică.În momentul în care l-am făcut public am luat decizia de-al împărtăși altora. uite de ce am decis să scriu acest articol: într-o zi, o tanti, nu contează numele, s-a tot văitat pe facebook, de dimineața pnă târziu în noapte, de diverse chestii. O armată de oameni au sărit s-o consoleze dar ea nu a reacționat în nici un fel. Și-atunci te întrebi ce a vrut de fapt?

      Răspunde

  3. adelinailiescu
    Iun 11, 2014 @ 14:08:35

    Nu stiu cum e pe retele de socializare ca n-am asa ceva, dar stiu cum e pe bloguri: daca cineva te onoreaza cu vizita cum sa te faci ca nu l-ai vazut si sa nu-i raspunzi? Chiar daca omul te saluta din politete si nu-ti lasa un tezaur de intelepciune (ca doar nu suntem in aula academiei, ce naiba!) tot din politete trebuie sa-i raspunzi la salut. Uneori nu pot sa raspund promt si ma simt aiurea…

    Răspunde

  4. Adriana
    Iun 11, 2014 @ 23:16:21

    …destul de greu să dialoghezi când cei ce intră in discutii sunt puţini şi rari, cel putin mie asa imi pare. Am pe fb o listă plină de nume. Pe mulţi nu-i cunosc, pe alţii da, cu unii poţi purta discutii frumoase, altora nici nu ştii ce să le răspunzi, deoarece cuvintele lor parcă vin din alt film, departe cu subiectul tău şi…încet, încet, te depărtezi şi te indrepţi spre real. Doar că …ceea ce spui tu are sens şi poate cine stie …mai imi reamintesti că odată ce pun ceva pe o retea de socializare e musai să existe si reactii. Mie imi pare grav dacă nu vin reactiile, asta inseamnă că omul e chiar invizibil…

    Răspunde

    • ricamihai13
      Iun 12, 2014 @ 06:39:43

      pînă la urmă cred că realitatea ne arată că unii dintre oameni au ales fb ca să discute alții doar ca să fie ascultați. Asta e. Eu te mai aștept pe aici, imi place să cunsc oamenii cu ideile lor cu tot 🙂

      Răspunde

  5. psi
    Iun 12, 2014 @ 09:43:20

    în ceea ce mă priveşte, s-ar putea crede că eu arăt lumii două chipuri diferite: cel literar, de pe blog şi cel social, de pe fb. cine sunt eu de fapt? ce comunic?
    părţi dintr-un întreg. ambele sunt părţi dintr-un întreg.
    în esenţă, „comunicarea” aceasta a noastră este viciată de faptul că dincolo de taste, ceălalt are anume aşteptări, anume şabloane şi judecăţi.
    sunt bloguri unde, să te pună nevoia să uiţi elogiile şi pupăturile de condur din comentarii. există locuri în care oamenii „comunică” numai cu barda şi toporul…
    mie îmi plac tare mult polemicile. dar ele au dispărut pentru că multora li se pare că, nefiind de acord cu o idee, eşti împotriva celui care a enunţat ideea… oamenii comunică… vorbe…
    ne-au fost dat totuşi două urechi şi o singură gură.

    Răspunde

    • ricamihai13
      Iun 12, 2014 @ 10:05:29

      corect e să înveți să asculți dacă vrei să fii ascultat, probabil nu e ușor dar trebuie să-ți și dorești
      corect este de asemenea să-ți spui părerea sincer despre ceva, într-un mod decent, fie că e bună sau nu
      așa e corect la mine… dar cum totul e relativ….
      hai să fim sănătoși! 🙂

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: