Gând – moment de sinceritate

imagesProbabil că printr-o astfel de experiență, pe care o voi descrie mai jos, au trecut mulți blogeri, dacă nu cumva chiar toți. Unii dintre ei au mărturisit-o, alții nu. Eu am ales să o povestesc.

Ciudată această foarte nouă experiență pentru mine.

Scrii un articol sau postezi un tablou cu mici comentarii.  Aștepți să-l vadă cineva. Și aștepți, aștepți. Până aici ..normal spui … și-apare primul cititor. Respiri adânc și continui să aștepți.

O primă concluzie despre blogeri – cei mai răbdători oameni din lume.

Încă un cititor și încă unul … deja la cel de-al cincilea te simți norocos. Apropo – dacă se întâmplă să citească acest articol și blogeri cu o grămadă de vizitatori le dau voie să râdă de mine…….. suntem la momentul de sinceritate nu!

Citesc, vizualizează și gata. Tu parcă ți-ai dori mai mult…adică  nu parcă, chiar ți-ai dori mai mult. Tu acolo îți exprimi o opinie despre ceva și aștepți opinia celorlalți. Dar nimic.

Ei nu-i nimic. Și tăcerea-i un răspuns îți spui. Te strădui să fii din ce în ce mai interesant și din când în când primești câte un LIKE discret, extrem de discret.

Te uiți „înlăuntrul” tău și te întrebi cine are o problemă, tu sau ceilalți? Bineînțeles că tu. Schimbă abordarea! Și-o schimbi. Îți spui opinia despre un ceva, îl postezi pe niște rețele de socializare și-i întrebi și pe ei ce cred. Acum apare cel mai greu moment. Deși le-ai cerut părerea, te citesc, dar în continuare nu spun nimic. Cam care ar fi posibilitățile:

– Nu au o opinie …. dar chiar toți?

– Nu vor să-și spună opinia.. de ce? Trăim într-un stat democratic deci ne putem exprima liber.

– Articolul tău e varză iar ei vor să te menajeze… dar chiar toți?

– Îi doare la „bașcheți” că tu aștepți o reacție…. dar chiar pe toți?

Dar iată….. a apărut…… îți dai o palmă zdravănă peste frunte…..este ea… revelația. Nu te-ai băgat în seamă suficient de mult cu ei,….oamenii internetului,… rețelele de socializare,….. blogării. De ce ceri altora ceva ce tu nu reușești să faci? La marketing ești praf!!!!

Și discuți cu ei pe blogul lor pentru că ei nu vor pe blogul tău. Și mai discuți odată, și iar, și iară. Și tot nimic. Te uiți cu atenție, unii sunt foarte cunoscuți alții mai puțin cunoscuți. Dar tot nimic. Ești în continuare neinteresant atât pentru cei mari cât și pentru cei mici ….. pentru că tu ești prea mic pentru ei. Acum recunoaște, fii sincer, asta e… 😦.

Și pentru că ai descoperit că problema ta nu este de fapt a ta, că selecția naturală e la fel de valabilă în lumea virtuală ca și în cea reală, iei o decizie care te unge pe suflet :).

Vei scrie în continuare de câte ori simți nevoia să scrii, vei picta și-ți vei prezenta tablourile oricând vei simți că trebuie să faci asta. Te vei băga în seamă cu ei de câte ori simți nevoia să te bagi în seamă, te vei bucura de fiecare LIKE chiar dacă el este discret, vei aștepta un comentariu chiar dacă el se lasă mult așteptat.

Și vei face toate acestea cu pasiune pentru că așa simți, așa vrei și ești un om liber.

Iar dacă nu poți să-i convingi măcar zăpăcește-i :).

Iar dacă lor n-o să le convină să-ți comunice în scris, pe blogul tău…. NO?

Ce ziceți?

 

Anunțuri

9 comentarii (+add yours?)

  1. clarozmarin
    Iun 01, 2014 @ 08:14:30

    Recunosc, nici eu nu prea comentez cand citesc ceva la alţii, dar motivul meu e că mi-e teamă să nu mă fac de râs cu al meu comentariu. Mulţumesc pentru că îmi mobiliyeyi curajul cu articolul tău! Succes şi răbdare în continuare!

    Răspunde

    • ricamihai13
      Iun 01, 2014 @ 08:52:12

      Eu cred că fiecare articol scris pe un blog sau facebook sau pe alte rețele este o modalitate a autorului de a lansa un subiect în dezbatere, chiar și atunci când face reclamă. Când citești un ziar chiar dacă ai comentarii de făcut nu le poți face cunoscute, ori internetul aduce acest plus în detrimentul jurnalismului clasic, un plus cu avantaje pentru ambele părți, jurnaliști și cititori. E posibil să nu ai o opinie pentru orice subiect dezbătut, din neînțelegere, necunoaștere, dar e imposibil să nu ai opinie despre nimic….Teama în exprimarea liberă este rezultatul atâtor ani de comunism. Cât despre ridicol hai să-i lăsăm pe alții să ne-o spună, ca să ne îndreptăm.

      Răspunde

  2. Adriana
    Iun 05, 2014 @ 09:59:44

    …ai răbdare, toţi am trecut prin asta. Dacă te uiti la articolele mele, cele pe care le-am promovat, că intre timp eu mi-am mutat blogul de pe blogspot pe wp şi mult timp nu a inteles nimeni nimic, cei mai multi cititori îi am de pe fb. Pentru a fi vizibil e nevoie de muncă, vizite la altii, comentarii şi nu sporadic, ci zilnic…şi mi se pare obositor. Articolele vor fi in arhivă, le poti scoate la lumină şi atunci cand oamenii vor vrea sa te citească pe tine, nu un nou blog. Eu sunt minuscula in această blogosferă, dar pot spune că pe blogspot intr-un an de zile aveam peste 40.000 de vizualizări. Pe wp a fost mai greu, dar am observat un ”public” mai divers. Deci ai rabdare şi până atunci scrie, pictează, creează frumosul in primul rand pentru tine. SUCCES.

    Răspunde

  3. Cristi
    Iun 08, 2014 @ 12:56:42

    Cand am inceput cu blogareala aveam chiar si 70-80 de comentarii la unele postari. Acum am comentarii mult mai putine, dar nr. vizitatorilor a crescut de 3-4 ori.
    La inceput, am prins ceva din perioada „romantica” a bloggingului impreuna cu altii
    care-si facusera bloguri aproximativ in aceeasi perioada ca mine. Ne vizitam reciproc, povesteam, comentam, participam la lepse, era misto.
    Pe parcurs mai intervin si alte chestii: lipsa de timp, invidia (este omeneasca! 😀 ), unora le trece cheful de blogareala etc. si nr. comentariilor scade.
    Insa totul este sa continui sa postezi ca sa mentii blogul in viata. 🙂

    Răspunde

    • ricamihai13
      Iun 08, 2014 @ 17:05:47

      Mulțam’! Cum să nu mergi mai departe cînd lumea te încurajează? 🙂 Am mers eu mai departe și când nu mă încuraja nimeni… dar acum! Și uneori chiar simți că ai ce spune și că merită spus. Hai să ne blogărărim dar…zic 🙂

      Răspunde

  4. samewhiteblue
    Iul 26, 2014 @ 00:57:53

    Sinceritate sinceră…depinde ce vrei să faci cu blogul respectiv. Depinde cât timp îi acorzi, eu nu mă pot ține de așa muncă. Dar cu perseverență se poate, cu articole bine scrise care să suscite interesul. Dar vine teribila întrebare…nu e în blog un pic de egoism, adică nu scrii mai întâi pentru tine?

    Răspunde

    • ricamihai13
      Iul 26, 2014 @ 06:25:12

      A scrie și a publica – nu aș numi asta egoism ci nevoie de comunicare. Nu mă interesează doar ce scriu eu ci și ce cred alții despre ceea ce scriu, mă interesează ce scriu alții, opiniile lor în teme ce mă interesează și pe mine. Imi place însă să găsesc aceeași sinceritate…. iar acum faptul că ați spus exact ce credeți asta inseamnă și îmi place.:)

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: