Lectura de Paște – „De unde vine uneori furtuna”

furtuna sau inger

 

În preajma Domnului rătăcea un suflet pe care El voia să îl trimită pe pământ, dar nu oricum și nu oriunde. De ce nu oricum și nu oriunde? Probabil pentru că numai acest suflet putea să le arate multora lucruri pe care ei nu le descoperiseră  încă.

Întrebându-l într-o zi ce părinți își dorește, acesta îl puse într-o încurcătură  mare pe Dumnezeu pentru că misiunea părea imposibilă.

Undeva pe pământ, exista un cuplu tânăr, unit în fața altarului, care părea cuplul perfect. Și asta pentru că erau puse laolaltă nu numai frumusețea, dragostea și respectul dar și inteligența și înțelepciunea. Oamenii aceștia își doreau foarte mult un copil, copil ce se lăsa așteptat. Asta pentru că acolo sus, un suflet își alesese de aici doar tatăl, dar o altă mamă. Nu comentăm alegerea acestui suflet cum nici alții nu comentează alegerile noastre.

Probabil că vă imaginați ce s-a intâmplat.  Cei doi tineri s-au despărțit, Iată cum Dumnezeu a produs o adevărată furtună. Dar pentru că ei meritau un viitor frumos, El le-a scos în cale fiecăruia perechea potrivită.

Un prim pas era făcut. Cei doi aleși, mamă și tată, erau acum împreună. Dar tot nu puteau avea copii.

Într-un alt loc pe pământ, dar nu departe, existau doi oameni, femeie și bărbat, a căror relație era cam agitată. Lipsa banilor, a serviciului, câte și mai câte vicii, iată doar câteva motive de neînțelegere. Și totuși ei trebuiau să stea împreună. De ce? Unii ar zice: doar Dumnezeu știe.

Exact. Pentru a aduce pe lume un copil pe care l-au abandonat în maternitate.

Câteva luni mai târziu , aproape un an, într-un centru in care erau copii abandonați de părinți, doi tineri  vizitau tot mai des un copil. Dacă nu ai fi cunoscut termenul tristețe cu siguranță l-ai fi înțeles perfect uitându-te pe chipul acestui copil. Dorința celor doi de a-i smulge un zâmbet era tot mai arzătoare.

Într-o zi, în preajma sărbătorilor, doi părinți și un copil, copilul lor acum, treceau pragul unei case primitoare. După trei zile a apărut primul zâmbet și nu a mai dispărut niciodată. Cunoscuții spun că râde toată ziua iar eu îl suspectez că face asta și în somn.

Deși probabil nu prea face parte din limbajul lui Dumnezeu, El exclamă acum „Misiune îndeplinită!”

Articolele acestui blog reprezintă proprietatea autorului și nu pot fi folosite integral sau parțial fără permisiunea acestuia în concordanță cu Legea nr.8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: