Coborârea apelor

Cascada DSCN2105_resize

„Din munţi bătrâni şi din păduri măreţe

Se nasc izvoare, ropotind se plimbă,

Deprind pe rând oceanica lor limbă

Şi sunt în codri pustnici cântăreţe.

 

Spărgând prin stânci albia lor strâmbă,

Se legăn line şi fac valuri creţe.

În drumul lor ia firea mii de feţe ­

Aceleaşi sunt, deşi mereu se schimbă.

 

Dar cu adâncul apei s-adânceşte

În glasul lor a sunetului scară.

Devine tristă ­ rânduri-rânduri creşte,

 

Până ce urnindu-se în marea-amară

­ Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugeşte ­

Al tinereţii dulce glas demult uitară.”

Mihai Eminescu – Coborârea apelor

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: