Personaje pozitive sau negative? – partea I

O întâmplare reală mi-a arătat că răspunsul la întrebarea:  „Care este personajul pozitiv şi care cel negativ?”  nu este deloc uşor de dat.

neputințaAcum câteva ierni în urmă, a fost o perioadă de câteva săptămâni când temperaturile au fost foarte scăzute, undeva în jurul valorii de -20 grade. În faţa casei mele era o instituţie care-i primea în adăpostul său pe oamenii străzii şi dacă era cazul le acorda şi asistenţă medicală.

Cred că era pe la ora prânzului când am auzit două persoane certându-se. Tonalitatea vocilor lor, una de bărbat, cealaltă de femeie, era destul de ridicată, iar pe mine, trebuie să recunosc, gândul m-a dus imediat la ideea că cineva ar putea avea, la un moment dat, nevoie de ajutor. Am deschis fereastra să văd ce se întâmplă.

De la prima privire realizai că era vorba despre aşa zişii oameni ai străzii, cei pe care îi întâlnim în staţiile de metrou, în gări,în canale.

La fel ca mine un paznic al instituţiei , aflat lângă poartă, asista la discuţie. M-am mai liniştit oarecum gândind că dacă evenimentele luau o întorsătură neplăcută cineva putea recţiona rapid.

Femeia se sprijinea de gardul din beton, părea că abia se ţine pe picioare.  Bărbatul lîngă ea. Încerca să o convingă să plece de acolo şi să se întoarcă acasă, la „acasa” lor. Femeia îi răspundea că nu poate iar la auzul acestui refuz bărbatul trecea la ameninţări de genul ” dacă e aşa să dispari din viaţa mea”, „nu-mi mai pasă de tine”, „n-o să-ţi mai vezi copiii”, „vei vedea tu ce vei păţi” iar tonalitatea vocii era tot mai ridicată. A întrebat-o de ce nu poate iar ea i-a răspuns că îi este foarte rău, abia stă în picioare, iar aici au grijă de ea şi primeşte medicamente.

– Şi crezi că eu mai pot? Uită-te la mâinile mele! Sunt bocnă. La noi te gândeşti? Au grijă de tine? Dar de noi cine are grijă? Eu de ce să mă descurc singur? Lasă vii şi îţi trece. Le ceri medicamentele să le iei acasă. Hai du-te, i-aţi toate alea şi vin-o că avem treabă.

Femeia încercă să se desprindă de zid dar imediat se sprijini la loc, semn că îşi pierdea echilibrul.

– Hai du-te. Te aştept. Repede. Nu avem timp de pierdut.

Sfârşitul primei părţi. Continuarea în partea a doua.

Dar pînă atunci:

Credeţi că femeia a părăsit adăpostul şi şi-a urmat bărbatul?

Poate fi considerat barbatul personajul negativ? El pare că se agită în primul rând pentru copiii lor.

Poate fi considerată femeia personajul negativ? Oare se gândeşte doar la ea şi nu îi pasă de restul?

Poate în partea a doua ne mai „luminăm”.

Anunțuri

6 comentarii (+add yours?)

  1. clarozmarin
    Mar 27, 2014 @ 13:12:34

    Deocamdata, daca femeia nu era in stare sa-si poarte singura de grija, sigur ar fi devenit o povara pentru ceilalti. Solutia ar fi fost sa vina si restul familiei la adapost.

    Răspunde

  2. ricamihai13
    Mar 27, 2014 @ 16:00:52

    Mulţumesc pentru comentariu.
    Foarte bună observaţia. Urmăreşte continuarea şi vedem dacă ne menţinem ideile sau le schimbăm.
    Aştept noi comentarii.
    O zi colorată în culorile tale preferate!!!

    Răspunde

  3. Vienela
    Iun 09, 2014 @ 20:47:14

    Ah, imi e teama sa aflu continuarea… E atata durere in lume…

    Răspunde

  4. Erika Marginean
    Dec 27, 2014 @ 18:14:39

    Ar fi păcat să nu corectezi greşelile ce s-au strecurat în emoţionanta descriere:
    „Lasă, vii şi îţi trece. Le ceri medicamentele să le iei acasă. Hai du-te, ia-ţi toate alea şi vino, că avem treabă!” Numai bine, E.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: