Eu ştiu unde s-a născut veşnicia

Nu e ficţiune. Chiar am trăit asta.

Să fie 4-5 ani de când am petrecut concediul, cam 5-6 zile, în Maramureş. Nu intru acum în detalii referitoare la gazdele noastre pentru că ospitalitatea şi omenia lor merită discutată pe îndelete, nu doar în două cuvinte, iar subiectul pe care mi l-am propus în acest articol este altul.

Mai exact gazdele noastre ne-au invitat să descoperim o parte pe cât de simplă pe atât de preţioasă a originilor noastre româneşti.

Am mers undeva în munţi în apropiere de Sighetul-Marmaţiei, într-un loc în inima pădurii, un loc unde se ajungea doar mergând pe jos sau cu un car. Înconjurată de brazi, fagi şi stejari, am găsit o casă bătrânească, încă locuită de doi bătrâni, soţ şi soţie, cam la vreo 70 de ani, care s-au născut acolo şi nu au vrut să părăsească acel loc pentru nimic în lume. Pe o rază de câţiva kilometri nu mai exista un alt aşezământ omenesc, dar aceasta nu i-a împiedicat să crească acolo 3 copii, să îi ducă la şcoli pe jos, zi de zi, la mulţi kilometri depărtare, să-i dea mai apoi la şcoli înalte şi să facă din ei oameni capabili, să-şi crească mai apoi nepoţii.

Poate pentru că erau atât de greu accesibile, dar poate şi din alte motive, locurile respective nu au cunoscut amprenta comunista a colectivizării. Oamenii aceia s-au gospodărit foarte bine, cultivând pomi şi absolut toate cele necesare în jurul casei lor, au crescut animale, reuşind să se descurce pe cont propriu.

Trebuie să ştiţi că peisajul era de vis. Acolo povestea devenea realitate. Casa era împrejmuită cu un gard din lemn, dar mai cu seamă de copaci falnici. În aceeaşi curte erau  ţarcuri din lemn, bine construite, destinate creşterii animalelor. Acestora li se acorda mult mai mult spaţiu decât familiei propriu-zise, lucru care ne spune multe despre importanţa acordată lor.

Ne-a întâmpinat o bătrână mică de statură, subţire, căreia i se citea vârsta pe chip. Avea însă o lumină, pace şi o căldură în privire pe care eu le-am asociat veşniciei. Ne-a întins o pătură pe iarbă în spatele casei, lângă pomii fructiferi, în apropiere auzindu-se şi susurul unui izvor. Ne-a adus plăcinte calde cu mere şi mere roşii parfumate. În orice direcţie mergea, o urma o oiţă creaţă, albă, cu care bătrâna vorbea tot timpul.

Am vrut neaparat să vedem interiorul acelei case scunde, care nu cunoştea electricitatea, în care întotdeauna au luminat doar soarele, lumânările şi lampa. Cu siguranţă vă imaginaţi că nu avea ce căuta aici televizorul şi nici măcar un frigider. Deşi eram în secolul XXI, aici timpul parcă stătuse în loc.

O casă cu 2 camere: una cu trei destinaţii (cameră de zi, dormitor şi bucătărie), cealaltă camera de oaspeţi. În camera în care locuiau găseai încă mobilierul mic, soba cu plită, ulcelele cu lapte. Camera de oaspeţi era exact ceea ce mulţi dintre noi numim muzeul satului, cu vase de lut pictate, covoare ţesute la război şi multe alte obiecte ce ne aduc aminte de originile noastre romăneşti. Simţeam că, iată, acum, în secolul XXI, m-am întâlnit cu dacii.

Aceasta era orânduiala vieţii lor, pentru că ei o doreau aşa.

Copii lor, acum oameni înstăriţi, nu o singură dată i-au rugat să părăsească acel loc uitat de lume şi să se alăture lor, dar a fost de prisos. Coborau aproape zilnic de la munte în localităţile de la poalele lui pentru a vinde laptele de la vitele crescute în gospodărie, în ciuda vârstei lor înaintate.

Nu demult am auzit că bătrânul s-a stins, dar ea, perechea lui de-o viaţă, deşi singură, nu se desparte de acele locuri, acolo e trecutul, prezentul şi viitorul ei.

Eu nu găsesc cuvinte care să exprime admiraţia pe care le-o port. Ce pot să spun este că în adâncul fiinţei mele se naşte o emoţie puternică atunci când mă gândesc la ei.

Noapte de iarna DSCN2140_resize

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: